Economia în Tara Românească și Moldova în feudalismul dezvoltat

Istoria economiei este o stiinta sociala, facând parte din grupa stiintelor economice; ea studiaza fenomenele si procesele economice, ramurile economice si economia în ansamblu din cele mai vechi timpuri pâna în zilele noastre.

În abordarea problemelor economice din trecut, cercetatorul poate sa înceapa utilizând vectorul timp sau vectorul spatiu. Utilizând timpul ca element de întelegere a economiei se poate aborda cercetarea unor spatii mari, cum sânt epocile istorice, însa cercetarea este mai eficienta daca se investigheaza segmente de timp mai mici, sau anumite evenimente cu implicatii nationale si internationale (Revolutia Franceza, Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial).

În procesul de cercetare istoria economiei utilizeaza un numar mare de izvoare, atât scrise cât si nescrise, având avantajul ca problemele care intereseaza azi beneficiaza în cea mai mare parte de izvoare scrise, inclusiv date statistice care favorizeaza o cercetare de înalta eficienta.

Utilizând surse exacte, istoria economiei pune la dispozitia factorilor de decizie date obiective, care permit o mai buna întelegere a realitatii si evitarea unor erori care, de regula, au costuri economice si sociale ridicate.

Cercetarile de istorie a economiei dateaza de la începutul secolului trecut si au aparut mai întâi în Anglia, apoi în Germania, Franta si Italia. În spatiul românesc, ele dateaza de la mijlocul secolului trecut si apartin generatiei de la 1848 care, prin Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad au cautat în trecutul economiei cai de solutionare a problemelor economice românesti din vremea lor.

Cercetarile stiintifice s-au dezvoltat dupa întemeierea Academiei Române si înfiintarea Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale.

În perioada interbelica studii si lucrari de istorie economica au

apartinut reputatilor economisti Virgil Madgearu, Victor Stanescu, Mihail Manoilescu, Vintila Bratianu, M. Constantinescu .

Dupa 1990 asistam la o relansare a acestui domeniu de cercetare, pe deplin motivata de noile realitati economice românesti si din lumea internationala.

1.Economia româneasca în secolele al XIV-lea si al XVI-lea.

În secolul XIV societatea româneasca cunoaste importante realizari în plan politic, economic, social si cultural. Apar primele formatiuni politice feudale incipiente de tipul cnezatelor, voievodatelor si tarilor. Treptat, acestea se vor unifica, punând bazele celor patru state feudale centralizate românesti: Transilvania, Moldova, Muntenia si Dobrogea. Constituirea acestora s-a derulat într-un context extern deosebit de complex determinat de: expansiunea regatului Ungariei, marea invazie tataro-mongola, decaderea Imperiului Bizantin si

ascensiunea viitorului Imperiu Otoman. Au fost create institutiile statului feudal (Domnia, Sfatul Domnesc, Armata si Biserica). Formarea statelor feudale românesti a permis si o dezvoltare ascendenta a economiei feudale. Principalele ramuri ale economiei Tarii Românesti si Moldovei au fost agricultura, cresterea animalelor, mineritul, mestesugurile si comertul.

1.1.Agricultura.

Strainii care au vizitat cele doua tari românesti în acea vreme au

remarcat fertilitatea solului si bogatia locuitorilor în grâne si animale. Dezvoltarea demografica si extinderea relatiilor comerciale au avut drept consecinta marirea suprafetelor însamântate cu cereale. Culturile de cereale cele mai raspândite erau cele de grâu, mei, orz, secara si ovaz. Pe lânga sistemul mai vechi al destelenirilor permanente, începe sa fie folosit sistemul celor doua tarlale (asolamentul bienal). Tehnica agricola înregistreaza unele progrese cea ce a contribuit la cresterea productivitatii muncii. Cultivarea vitei de vie continua sa fie o preocupare importanta a locuitorilor din Moldova si Tara Româneasca.

În regiunile de deal erau raspândite livezile de pomi fructiferi:pruni,mere,pere,nuci,cires si visini ocupau suprafete întinse.Proprietatea agrara era dominata de marele domeniu boieresc (nobiliar), laic si ecleziastic, care era exploatat prin intermediul taranilor dependenti (rumâni, vecini, iobagi). Obligati pentru lotul primit în folosinta de la proprietar sa dea dijma în produse si sa presteze mai multe zile de munca. Dintre legumele cele mai des

întâlnite sunt varza ,mazarea ,lintea, ceapa si usturoiul. Crestera animalelor constituie o activitate economica deosebita deoarece vitele reprezentau si unul dintre produsele de seama al

exportului.