Epoca lui Alexandru Ioan Cuza

Unirea Tarii Romanesti cu Moldova, reprezinta unul din momentele cruciale ale istoriei patriei nostre.. Infaptuita la 24 ianuarie 1959, Unirea este rezultatul firesc al unui indelungat proces istoric care sa-a maturizat in conditiile inceputului oranduirii capitaliste si ale formarii natiunii romane.

Statul national roman s-a format treptat, primul pas hotarator fiind Unirea din 1959; acest procrs istoric se va incheia in anul l918, cand lupta de eliberare nationala a poporului nostru va fi incununata de4 victorie.

Datorita imprejurarilor interne si externe nefavorabile, poporul roman a trait timp de secole in unitati statale si provinciale distinctefiecare dintre ele cu o viata politica proprie. Dar nici diviziunea statala, nici stapanirile straine n-au putut impiedica dezvoltarea unitara si continuitatea poporului roman. El si-a pastrat nealterate limba si portul, traditiile, obiceiurile, fiinta nationala.

O caracteristica a dezvoltarii tarilor romane a constituit–o permanenta legaturilor economice, politice, culturale intre teritoriile de o parte si alta a Milcovului, intre acestea si Transilvania.

Infaptuirea unitatii si independentei nationale a poporului roman a devenit o preocupare permanenta.

Ideea Unirii s-a impus ca problema dominanta din deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea, raspunzand unor necesitati obiective ale istoriei societatii romanesti.

Fortele sociale romanesti au inteles in mod diferit continutul si caracterul Unirii. Forta sociala principala in miscarea unionista a constituit-o masele largi populare de la orase si sate, care au actionat cu energie si hotarare.

Generatia care a infaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care infaptuise revolutia de la 1848 avea in frunte inflacarati patrioti ca : Mihail Kogalniceanu, Vasilke Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Constatin A. Rosetti, Ioan si Dimitrie Bratianu, Cezar Bolliac s.a.

Adunarile ad-hoc reprezinta un moment esential in cadrul generala al evenimentelor premergatoare unirii. Pregatirile pentru alegeri s-au desfasurat in conditii diferite in cele doua tari. Congresul de la Paris a hotarat ca fiecare Principat sa fie condus de catre un caimacam.

Indignat de abuzurile ce se facusera la alcatuirea listelor electorale, maiorul Alexandru Ioan Cuza si-a dat demisia din postul de parcalab al tinutului Covurlui, ceea ce i-a atras o mare popularitate.

Adunarile ad-hoc si-au inceput lucrarile in septembrie 1857, la Iasi si la Bucuresti. Dezbaterile au prijeluit o manifestare puternica a coeziunii si a fortei miscarii unioniste.

Deoarece puterile Europei nu indeplinisera dorinta fundamentala a romanilor, exprimata prin Adunarile ad-hoc, se impunea o actiune interna a intregului popor, care sa realizeze Unirea si sa puna Europa in fata unui fapt implinit.

Infaptuirea Unirii prin alegerea lui Al.I.Cuza ca domn al Moldovei si Tarii Romanesti

Alegerile de deputati in Adunarile elective s-au desfasurat sub semnul unor inversunate infruntari intre fortele partidei nationale unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii.

In ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea Electiva de la Iasi, Muzeul de Stiintele Naturale <Sala de la Elefant>, a ales ca domn al Moldovei pe Al.I.Cuza, luptator inflacarat pentru cauza Unirii.

Vestea proclamarii lui Cuza ca domn al Moldovei a fost primita cu mare bucurie pretutindeni, in intreaga Moldova, Tara Romaneasca si in Transilvania. “Bucuria –scria V.Alecsandri- a fost atat de spontana si ata de mare, incat de 3 zile populatia Iasilor s-a lasat in voia adevaratelor nebunii. Mase de oameni purtand torte si pancarte alegorice luminate, strabateau strazile strigand: traiasca domnul!”

Adresandu-se lui Cuza cu prilejul depunerii juramantului, M. Kogalniceanu ii spunea: “Alegandu-te pe tine in tara noastra, am voit sa aratam lumii ceea ce tara doreste: la legi nou, om nou....Fa dar ca domnia ta sa fie cu totul de paca si de dreptate”.

Adunarea electiva de la Bucuresti si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie 1859. In dimineata zilei de 24 ianuarie ora 11, reprezentantii partidei nationale au propus si s-a votat cu unanimitate de voturi persoana lui Al.I.Cuza.

Desemnarea lui Cuza ca domn al celor Principate a declansat o puternica explozie de entuziasm.

Unirea Principatelor a aut un puternic ecou in randurile populatiei din toate provinciile romanesti. De asemenea a avut un larg rasunet in intreaga Europa, indeosebi in cercurile democratice.

Prin fortele proprii, poporul roman a realizat Unirea si a intemeiat statul sau national. Actul de la 24 ianuarie 1859 a deschis o noua epoca in dezvoltarea istorica a poporului roman, fiind urmat de o serie de reforme structurale care au contribuit la progresul tarii.

Unirea afost o premisa pentru cucerirea independentei nationale.