Evoluția internă a Bucovinei între anii 1774-1821

1. Ocuparea si anexarea Bucovinei. In conditiile extreme de complexe ale secolului al XVIII – lea cand pe de o parta jumatate din teritoriile romanesti, Moldova si Tara Romaneasca se aflau sub suzeranitatea Portii otomane, care isi pastra si exploata avantajele asupra acestora prin regimul fanariot, iar cealalta jumatate Transilvania si Banatul erau integrate in frontierele Imperiului Habsburgic, Austria intervenind ca mediatoare a pacii dintre rusi si turci in urma razboiului din 1768- 1774, a ocupat astfel nordul Moldovei zadarnicind astfel intentiile de anexare ale Rusiei si Prusiei.

Pentru a oferi Europei o motivatie “legala” sau “un titlu de drept” Austria a fabricat si difuzat in cercurile diplomatice mai multe pretexte ale anexarii spatiului molda. Impartirea Poloniei (1772) intre Rusia, Prusia si Austria – care isi subordona Galitia si Lodomeria – declarau reprezentanti Curtii din Viena, o, “obligau” sa pretinda de la marile puteri copartase acceptarea unei “punti de legatura”, adica “o impreunare a Pocutiei si Transilvaniei prin trupul Moldovei”. Se pretindea in februarie 1773 ca prin aceasta se realize simultan “un cordon sanitar contra extinderii ciumei” si un altul “militar” care sa asigure “stabilitatea” frontierelor intre imperiile otoman si habsburgic. Curtea din Viena a lansat si teza ca nordul Moldovei a apartinut Pocutiei (in realitate a fost invers).

Ocuparea nordului Moldovei a inceput la 31 august 1774 si s-a incheiat la 25 octombrie acelasi an. Au fost utilizare in acest scop doua regimente graniceresti dinTransilvania si unele forte militare din Galitia – in total 3 regimente de cavalerie si 5 batalioane de infanterie puse sub comanda generalului Gabriel von Spleny. Ocupantii nu s-au oprit intr-un teritoriu bine stability, ceea ce dovedeste ca la acea data nu exista nici o zona exact delimitata, care sa fie cunoscuta intre localnici sau in strainatate sub numele de Bucovina. Intre toamna anului 1774 si primavara anului 1775 trupele de ocupatie si-au extins actiunile militare din valea Nistrului in valea Prutului, in tinuturile Hotin, Cernauti, Suceava, Botosani, Roman, Bacau, Neamt. Protestele moldevenilor si pozitia potrivnica a sultanului Abdul Hamid I care s-a opus cedarii unui teritoriu mai larg si indeosebi abandonarii raialei Hotinului declarand ca in caz contrar continua razboiul cu Austria, precum si teama Curtii de la Viena de unele complicatii internationale au facut ca in cele din urma dupa ultima conventie din 2 iulie 1776 zona ocupata sa fie limitata la tiutul Cernauti, doua treimi dintinutul Sucevei; era vorba de o suprafata de 10441 km…. cu 71150 de locuitori cu 226 de sate si 52 catune cu orasele Cernauti, Siret si Suceava, cu necropole si ctitoriile voievodale Radauti, Voronet, Putna, Humor, Vatra Moldovitei, Secevita, Dragomirna etc.

Anexarea propriu –zisa a partii de nord a Moldovei s-au facut prin negocieri austro-turce incepute in primavare anului 1775 si incheiate in octombrie 1777.

Integarea Bucovinei la imperiu. Preocupari si efecte ale politicii habsburgice.

In cei 144 de ani cat a ramas in imperiu Bucovina a strabatut urmatoarele etape:

1. perioada administratiei militare (1774-1786), cand in fruntea ei s-a aflat un guvernator militar cu grad de general si atributii de consilier imperial, ajutat de un sfat ofitieresc cu sediul la Cernauti.

2. perioada administratiei civile galitiene (1786-1848 si 1850-1861) cand Bucovina a fost inclusa in provincial imperiala Galitia devebind al 19 –lea centru administrative al acesteia, fiind condusa de un “capitan districtulal” ca reprezentant al numit al guvernului de la Lemberg;

3. perioada 1862- 1918 cand Bucovina a primit statutul de autonomie, avand si o dieta, o stema proprie, precum si reprezentanti alesi in Parlamentul de la Viena, Delegatiunea austriaca si in Casa Magnatilor.

In perioada dintre anii 1774-1821 politica habsburgica in Bucovina s-a aflat sub inrauirea unor factori contradictorii.

Pe de o parte acest teritoriu este scos de suf influenta si controlul Portii. Ferita de frecventele invazii si raiduri ale turcilor si rusilor, el cunoaste o lunga perioada de pace, chiar si in vremea razboaielor napoleoniene. Integrarea sa la imperiu ii permite o apropiere de Europa Occidentala si Orientala. Politica iosefinista influenteaza benefic toate compartimentele activitatii sale materiale si spirituale.