Reforma lui Alexandru Ioan Cuza din 1864

1. Introducere

Studierea domniei lui Cuza reprezinta de fapt reconsiderarea unui moment de transformari totaleiîn istoria romanilor, istorie aflata in pragul dintre medieval si modern, provocare de mare responsabilitate, depasita doar prin implicarea activa a elitelor romanesti progresiste, elite constiente de rolul lor formator: „Caci fata-n fata erau în ce priveste conceptiile si metodele de guvernamant, doua mentalitati, doua curente: al oamenilor vechi, ai trecutului, ce credeau ca se pot mentine inca, fireste in forme schimbate, starile anterioare cu privilegiile clasei conducatoare [.] si al oamenilor noi, ai prezentului, sau mai bine zis, ai viitorului, a celor ce luptau sa se introduca cat mai iute si complet noul regim social si politic, de egalitate si libertate [.]”.

In contextul progresului societatii la nivel mondial, in special in spatiul carpato-danubian, odata cu unirea celor doua provincii, Moldova si Tara Romaneasca, a aparut necesitatea organizarii societatii la toate nivelele si in special in domeniul agriculturii, deoarece ocupatia majoritatii populatiei era agricultura si cresterea animalelor.

Prin numirea ca Domn al lui Alexandru Ioan Cuza, personalitate marcanta in istoria romanilor, acesta a vazut necesitatea legiferarii si aplicarii unei legi in domeniul agriculturii care sa reglementeze gestionarea in mod legal a suprafetelor de pamant din cele 2 provincii prin aplicarea reformei agrare atata pentru taranii si mosierii din Moldova, cat si pentru cei din Tara Romaneasca.

2. Epoca lui Alexandru Ioan Cuza

Personalitate remarcabila a istoriei romanilor, Alexandru Ioan Cuza si-a legat indisolubil numele de Unirea Principatelor, act care a marcat inceputul procesului de constituire a Romaniei moderne. Ales domnitor al Moldovei si Munteniei, unite prin persoana sa, Alexandru Ioan Cuza a initiat, in timpul scurtei sale domnii ( 1859 – 1866 ) un amplu program de reforme care au transformat din temelii structura societatii romanesti. Prin opera sa innoitoare “Domnul Unirii” a contribuit in mod essential la progresul si modernizarea tarii. Patriotismul care l-a calauzit in toate actiunile sale, l-a situate in constiinta poporului nostru alaturi de marile glorii ale trecutului.

Situatia politica din Principate, in primii ani care urmaeaza dupa dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, a oglindit starea de trecere, care este vizibila pe toate planurile. Multi ani inca dupa Unire, oamenii “trecutului”, stapani inca pe anumite posturi din administratie si intemeiati pe posesiunea unei mari parti a mosiilor, au paralizat intr-o oarecare masura lucrarile administrative si mai ales pe cele innoitoare dinauntrul tarii. Dubla alegere, desi a reprezentat o grea lovitura data vechiului regim, nu a dus la sfaramarea cu totul a aparatului de stat al acestuia. La 24 ianuarie 1859 s-au pus astfel bazele unui stat modern, mentinundu-se in parte vechiul aparat de stat.

Imaginea vietii politice din Principate in epoca unirii, formarii si organizarii statului modern, dezvaluie puternica infruntare a fortelor contrarii, dar si in sensul ascendent al evolutiei, afirmarea elementelor politice inainte si treptat restrangere a sferei de actiune a celor retrograde, care si-au pastrat, totusi, o influenta suficinet d puternica pentru crearea dificultatii proceselor de innoire ale societatii romanesti. Rezultanta acestei perioade istorice atesta insa, neindoielnic, biruinta noului si tot acum se creeaza conditiile si cadrul in care vor evolua fortele politice din etapa urmatoare.

Dubla alegere a fost in mod firesc punctul de plecare pentru un intreg ansamblu de reforme, care au cuprins in reteaua lor viata social – economica, politica si culturala. Reformele au avut, pe de o parte, menirea de a unifica, de a suda cele doua tari, de a servi ca temei de organizare unitara noului stat si pe de alta parte, ele au contribuit la democratizare in limitele oranduirii capitaliste si le inlaturarea sechelelor feudale. Reformele au avut un larg camp de desfasurare si au transformat in mod evident cele doua tari intr-un stat unitar si modern. “In perspectiva istorica, aceste reforme, de la cele marunte la cele majore, apar ca avand o insemnatate tot atat de mare ca si actul propriu-zis al Unirii, concretizat in dubla alegere, moment declansator in procesul e formare si organizare a statului modern roman”.

Identificandu-se cu aspiratiile de libertate, dreptate si progres social, domnitorul Unirii, prin reformele structurale pe care le-a initiat si infaptuit, a contribuit in mod decisiv la progresul societatii romanesti. Animat de o dragoste fata de patrie, intruchipand cu cinste dreptul de afirmare libera si demna a natiunii sale, neabatut si intransigent cand era vorba de tara, Cuza neindoielnic un ilustru conducator al natiunii romane, unul dintre principalii fauritori ai Romaniei moderne.