Regulamentul din 17 Decembrie 1825 din Basarabia

Introducere

Introducerea taxelor vamale în Basarabia în 1822, după modificările efectuate în comerţul în primii zece ani de la anexarea ţinutului la Rusia, precum şi măsurile luate în domeniul relaţiilor comerciale cu guberniile interne a Rusiei, în 1816, impun ţarismul să revadă direcţiile prioritare în politica comercial-vamală faţă de teritoriul nou-anexat.

Necesitatea adoptării unei politici comerciale ce ar viza direct Basarabia era dictată de faptul că dacă tariful vamal din 1822 impunea burghezia comercială să respecte legislaţia comercială rusă în comerţul exterior şi privea Basarabia ca parte integrantă a Imperiului, păstrarea concomitentă a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru separa ţinutul de piaţa internă rusă şi punea mari obstacole nu numai în extinderea relaţiilor comerciale cu ţările străine, dar şi cu guberniile interne ruse.

Adoptarea, în 1825, a Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia a fost condiţio¬nată de următoarele împrejurări de ordin economic şi politic:

1. După Congresul de la Viena ţarismul, temându-se de izolarea diplomatică, tinde să lege toate ţările participante la congres printr-un asemenea sistem de tratate şi înţelegeri, care ar fi exclus încălcarea echi¬librului de forţe în Europa. Căutarea alia¬ţilor, dorinţa de a păstra coraportul de forţe stabilit în Europa şi rolul său de prestigiu, teama de a se pomeni în izolare diplomatică au adus la aceea că ţarismul devenise adept al politicii fritrederiene, al cursului chemat să consolideze baza economică a sistemului de la Viena În vederea atingerii acestui scop, ţarismul este nevoit să treacă de la tariful vamal prohibitiv din 1810 la tarifele libe¬ral-fritrederiene din 1816 şi 1819 ce reflectau prin¬cipiul comerţului liber stabilit la Congresul de la Viena.

2. Tendinţa de a promova politica comerţului liber s-a reflectat în mod direct şi asupra Basarabiei. După adoptarea tarifului vamal din 31 martie 1816 , în Basarabia sunt adoptate noi acte legislative, care au fost generalizate în decizia Consiliului de Miniştri din 28 noiembrie 1816, scopul cărora era de a reorienta comerţul basarabean de la pieţele tradiţionale europene spre piaţa internă rusă şi de a pregăti terenul pentru includerea Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus.

3. Însă decizia de a respecta politica comerţului li¬ber, luată la congresul de la Viena de către ţările euro¬pene, n-a fost respectată. Rusia s-a dovedit a fi uni¬ca ţară care a aderat la principiul comerţului liber. De adoptarea tarifului vamal liberal din 1819 au bene¬fi¬ciat Prusia, Austria şi Polonia. Noul tarif a trezit o reacţie negativă din partea burgheziei ruse, care nu era în stare să ţină piept concurenţei libere din partea mărfurilor şi a negustorilor europeni. Tariful era o încercare importantă şi pentru tânăra industrie rusă, care în pofida tuturor eforturilor nu o va putea suporta, deoarece politica comercială nu corespundea intereselor ţării Aceasta s-a manifestat direct şi asupra dezvoltării co¬merţului exterior, a cărui balanţă, pentru prima oară pe parcursul a mai multor ani, devine negativă.

Prin urmare, aplicarea în Basarabia a tarifelor vamale din 1816, 1819 şi 1822 denotă cu lux de amănunte că politica comercială a ţarismului, atât în centru, cât şi la periferiile naţionale, depindea de multipli factori, dintre care cel extern era dominant. Dacă în timpul adoptării tarifelor vamale din 1816 şi 1819 interesele industriei ruse au fost aduse de împărat în jertfă planurilor “globale”, întru păstrarea hegemoniei ţaris¬mului în Europa de Vest, apoi după schimbarea situaţiei politice în urma revoluţiilor din anii ’20 din Spania, Portugalia, Neapol, Turin, răscoalei grecilor din 1821 şi miş¬cării lui Tudor Vladimirescu din Ţările Române, lui Alexandru I îi devine clar că prin metodele vechi ale “absolutismului luminat” nu mai este posibil de a păstra hegemonia în Europa. Astfel, el schimbă brusc direcţiile şi metodele sale în politica externă. În sfera economică împăratul se dezice de obligaţiunile de altădată pe care şi le-a asumat la Viena privind coordonarea măsurilor economice şi, în dorinţa de a proteja industria naţională, se întoarce din nou pe poziţiile protecţionismului.

În această ordine de idei, aplicarea tarifului prohibitiv din 1822 din Basarabia, demiterea lui I.Capo d’Istria şi D.A. Guriev, numirea în funcţia de ministru de finanţe a lui E.F. Kankrin şi alte măsuri de acest ordin demonstrează că toate acestea nu erau doar ecoul nemulţumirii negustorilor ruşi ruinaţi de concurenţa străină, ci era o dezi¬cere de la fostele “idei cosmopolite” şi o reîntoarcere la interesele proprii naţionale, un fel de pregătire a cursului reacţionar al lui Nicolai I.

Pentru a susţine poziţiile industriei ruse ţarismul avea nevoie de noi pieţe de desfacere, pe care nu era atât de uşor să le obţină în condiţiile unei concurenţe dure din partea mărfurilor industriale europene. Consilierul comercial Titov scria în decembrie 1832 referitor la studiul efectuat în anii 1828-1829 de unul din funcţionarii Ministerului de Finanţe privind starea indust¬riei manufacturiere şi a comerţului în Moldova, Ţara Românească şi regiunea Basarabia: “Industria rusă nu mai găseşte piaţă de desfacere în Principatele Române; mai mult chiar, oraşul Iaşi, asemănător oraşelor Brodî şi Cernăuţi, a devenit unul din locurile principale de depozitare a mărfurilor de contrabandă, acestea fiind aduse în special din Leipzig şi Viena; şi nu numai Basarabia, dar şi guberniile Podolia, Herson şi, parţial, Volânia şi Kiev erau inundate de diferite mărfuri străine, în detrimentul comerţului şi industriei noastre”

Pomenindu-se în situaţia când economia rusă nu mai era în stare să reziste principiilor liberei concurenţe, ţarismul a fost nevoit să-şi reorienteze politica vamală de la liberalism la protecţionism. Ca rezultat, la 27 februarie 1822 a fost adoptat noul tarif vamal, de data aceasta de ordin prohibitiv, care a intrat în vigoare la 12 martie acelaşi an Noul tarif urma să contribuie la stabilizarea economiei ruse.

În timpul editării tarifului vamal din 1822, Departamentul economiei de stat comunica că “… guvernul, după cum se ştie, în afară de scopul de a revedea taxele vamale în general …urmărea scopul principal de a susţine industria autohtonă prin impuneri vamale, îndeosebi a mărfurilor importate” Tariful prohibitiv a fost susţinut de majoritatea contemporanilor, indiferent de concepţiile şi viziunile lor economice. General-maiorul Diugamel (fritreder – conform viziunilor sale economice) sublinia că sistemul protecţionist “a pus bazele unei industrii manufacturiere, iar ulterior a contri¬buit la dezvoltarea ei rapidă”

Cu adoptarea tarifului prohibitiv din 1822 perioada liberalismului relativ în politica comercială a ţarismului ia sfârşit. Cercurile guvernante din Sankt Petersburg s-au convins că economia Rusiei nu este în stare să respecte principiul “comerţului liber”, realizat parţial în anii precedenţi. În politica comercial-vamală externă ţarismul este nevoit să se întoarcă pe poziţiile protecţionismului, pe care va fi nevoit să se menţină pe parcursul celui de-al doilea pătrar al secolului al XIX-lea.

4. Având experienţa Poloniei, în cazul adoptării tarifului vamal din 1819, când cordonul vamal între aceste două ţări a fost suprimat şi stabilită o uniune vamală ce a deschis accesul liber al mărfurilor polo¬neze pe pieţele ruse şi care a prejudiciat puternic comercializarea mărfurilor industriale ruse, ţarismul răspândeşte acţiunea noului tarif vamal şi asupra Basarabiei. Aceasta a provocat nemulţumirea atât a burgheziei comerciale basarabene, care s-a ciocnit de nenumărate restricţii în desfăşu-rarea comer¬ţului extern, cât şi a cercurilor guvernante locale, adepţi ai integrării Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus. Astfel, motivând că tariful din 1822 interzicea importul unor mărfuri necesare populaţiei, care din lipsă de întreprinderi manufacturiere nu puteau fi produse în Basarabia, rezidentul imperial I.N. Inzov propune ca, până la suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru, în Basarabia să fie păst¬rat tariful vamal din 1819. În noiembrie 1822 Consiliul de Miniştri discută propunerea lui I.N. Inzov, dar împăratul Alexandru I nu o acceptă şi dă dispoziţia de a aplica în Basarabia tariful din 1822.

5. Aplicarea tarifului din 1822 s-a răsfrânt nega¬tiv asupra comerţului Basarabiei. Fiind îngrădită din toate părţile de cordoane vamale, Basarabia s-a pome¬nit ruptă atât de la pieţele europene, cât şi de la piaţa internă rusă. Tariful din 1822 stopa procesul de integ¬rare a Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse, frâna dezvol¬tarea nu numai a comerţului, dar şi a altor ramuri economice. Pe parcursul anilor 1823-1824 autorităţile locale îl informau pe guvernatorul general al Novo¬rosiei şi Basarabiei, contele M.S.Voronţov, despre situaţia creată în Basarabia. Pentru ame¬lio¬rarea situaţiei, în aceşti ani au fost adoptate diferite decizii, instruc¬ţiuni şi direc¬tive, dar acestea au fost puţin efective pentru redresarea stării din comerţ.

În condiţiile create, când Basarabia îşi păstra autonomia şi ţinutul era separat de guberniile interne ruse prin cordonul sanitaro-vamal de la Nistru, iar comerţul, atât exterior, cât şi cel cu guberniile interne ruse era reglementat de tariful prohibitiv din 1822, ţarismul ia decizia de a adopta un regulament ce ar reglementa comerţul cu Basarabia.