România în Perioada 1900-1918

Argument

In primii ani ai sec XX-lea economia romaneasca a inregistrat noi pasi inainte pe linia dezvoltarii capitaliste a industriei, a comertului si a altor ramuri. Protectionistul aplicat pana la primul razboi mondial a sprijinit dezvoltarea industriala in Romania.

Mentionam, totodata ca partictionismul a vizat cu preponderentaunele ramuri ale industiei si anume: industria zaharului, hartiei, lemnului, cimentului, petrolului si partial industria siderurgica, metalurgica si carbonifera.

In Transilvania, aflata sub ocupatie austro-ungara in aceasta perioada existau 395 de fabrici, cu peste 100 de luratori fiecare. A crescut importanta bazinului carbonifer al Vaii Jiului( cu centrele la Anina si Lupeni ). S-au dezvoltat intreprinderi metalurgice: Resita, Hunedoara; centre industriale la Arad, Timisoara, Cluj si Brasov.

Cu toate aceste masuri, totusi industria s-a dezvoltat lent in comparatie cu alte state din diferite cauze:

- Existenta manastirilor feudale

- Acumularea primitiva de capital era insuficienta

- Capitalul strain nu era interesat in dezvoltarea independenta a industrieiromanesti

- Parte din profiturile obtinute luau drumul strainatatii.

Progresul economic este limitat. Valoarea productiei industriale reprezinta doar 1/5 fata de productia agricola, iar numarul lucratorilor industriali constituia 5-7% din bratele de munca ocupate in agricultura.

Cu toate acestea, industria in perioada 1900-1914 a cunoscut o noua etapa de dezvoltare. Caracteristicile ei au fost:

- Raspandirea mai acentuata a masinismului, cresterea productiei industriale

- Stimularea investitorilor printr-o politica economica protectionista

Un factor important a procesului de industrializare a romaniei a fost cresterea demografica. Populatia bucurestiului a crescut de la 122 de mii de locuitori in 1859 la 276 de mii in 1899. Se constata o crestere similara si in alte orase precum Galati, Braila in care populatia a crescut cu peste 150%.

In Transilvania la 1870 erau 4,4 milioane de locuitori, in 1900 erau 5,2 milioane, si aici se constata o crestere simtitoare a populatiei in orasele: Arad, Timisoara, Oradea, Cluj, Brasov.

Structura industriei romanesti reflecta si ea faptul ca Romania se afla la inceputul infaptuirii revolutiei industriale. Desi industria constructoare de masini isi are inceputurile in primele decenii ale secolului al XIX-lea, ea detinea o pondere scazuta. Pe primul loc se afla industria alimentara, apoi cea textila.

Caracteristicile progresului industriei romanesti sunt:

- Industria alimentara era primordiala( in 1902 era de 30% din totalul intreprinderilor);

- Indusria chimica avea o pondere de 16% in 1902;

- Celelalte ramuri industriale se dezvoltau in ritm lent.

Politica de credit a Bancii Nationale a Romaniei

Politica de credit presupune luarea de masuri in vederea procurarii, intrebuintarii, inapoierii si asigurarii creditului. Ea constituie un instrument de dirijare a intregii activitati economice. Constient manuita, politica de credit poate transforma structura economica si sociala a unei tari. Ea are un cuvant de spus atunci cand este vorba de adaptarea economiei la diferite faze ale conjuncturii. Politica de credit presupune existenta unui organism de credit, in stare sa influenteze, prin intinderea lui si prin puterea financiara ce reprezinta, activitatea economica a tarii.

Numita in legea de organizare "banca de scompt si circulatiune" , Banca Nationala avea in mod curent doua atributii principale, aceea de a emite bilete de banca si de a sconta efectele comerciale prezentate la ghisee. Legat de emisiune, trebuie mentionat ca, detinea monopolul acestei operatiuni, concedat de stat, in virtutea dreptului sau regalian de a bate moneda. Legea din 1880 a avut ca efect si intregirea sistemului monetar, adaugand la structura lui permanenta banii de credit, semne de valoare confectionate din hartie, sub forma bancnotelor emise de o banca centrala de emisiune. Astfel intregit, sistemul monetar al Romaniei, devenit sistem banesc prin includerea definitiva a bancnotelor, a asigurat economiei nationale o masa de bani suficienta pentru circulatie si pentru alte cerinte ale dezvoltarii economice.