Extras din referat

Dupa transformarea Daciei în provincie, Traian a efectuat aici o colonizare masiva, iar afluxul de populatie puternic romanizata l-a obligat pe urmasul sau Hadrian sa renunte la ideea parasirii Daciei. Exagerat ca formulare, totusi pasajul eutropian se confirma epigrafic, onomastica Daciei fiind pe cât de bogata pe atât de diversa.

Patrimoniul documentar (inscriptiile) a fost clasificat în doua categorii de nume, romane si neromane. În a doua categorie predomina numele grecesti si greco-orientale (420) care atesta colonisti imigrati în Dacia din provinciile grecofone ale imperiului roman: Peninsula Balcanica (Tracia, Macedonia, Achaia), Asia Mica, Siria, Mesopotamia, Egipt sau chiar din Roma, cum este cazul lui Marcus Ulpius Augusti, libertus Hermias, procurator aurariarum decedat în functie si depus într-o necropola din Roma. Urmeaza apoi numele ilirice (120) frecvente în zona aurifera Ampelum – Alburnus Major si purtate de minerii si colonistii veniti din Dalmatia si Pannonia dar si din Moesia Superior si Macedonia. Onomasticile celtice si germanice sunt mai putin numeroase (70) desi colonistii originari din Gallia, Britannia, Hispannia, din zona renana si din Alpi, Noricum si nord-estul Pannoniei s-au asezat în numar mare în Dacia, odata cu formatiunile auxiliare recrutate din alte spatii occidentale (allae si cohortes Batavorum, Britannicorum, Gallorum, Hispanorum, Raetorum, etc.).

Cele 60 de onomastici traco-getice din inscriptiile existente în Dacia romana arata ca majoritatea populatiei provinciei, autohtonii daco-geti au continuat sa traiasca la tara, fara a renunta la traditionalismul lor rural si fara a prelua integral obiceiurile romane (ridicarea de altare si monumente funerare, care sa poarte inscriptii).

Elementele tracice sunt bine reprezentate în mediul civil, dar mai ales în cel militar (cohortele Flavia Bessorum, Thracum, Germanica I, Thracorum sagitariorum) inscriptiile mentioneaza 60 de nume, majoritatea purtate de militari din cele 12 unitati auxiliare recrutate din Syria, Palmzria, Tyr, Antiochia, etc. În sfârsit, câteva cognomene microasiatice (Thraco-bythyniene, frigiene si galateene) sau nord-africane (punice) completeaza tabloul atât de divers al populatiei neromane dar latinofone din Dacia.

Cele aproximativ 2200 nume romane atestate în inscriptii, reprezinta 75% din întreg patrimoniul onomastic al provinciei Dacia, ele fiind clasificate în doua categorii: republicane si imperiale; cele republicane erau purtate de italici si mai ales de descendentii acestora sau de italo-provinciali emigrati în Dacia dupa cucerirea traiana, în timp ce numele imperiale erau purtate de provincialii încetateniti în sec. I-II si începutul sec. III în exteriorul si îndeosebi în cadrul provincial daco-roman.

În conditiile declinului economiei romane, Dacia exercita o atractie fireasca si puternica pentru italici. În aceasta situatie, multi dintre italici au preferat sa vina în provincie, ale carei bogatii erau bine stiute, date fiind relatiile comerciale anterioare cuceririi traiane. Pentru definirea si catalogarea cât mai exacta a italicilor asezati statornic sau doar temporar în Dacia, cercetatorul N. Branga a repartizat onomasticile romane republicane atestate în inscriptiile nord-dunarene; s-au înregistrat 712 persoane purtatoare de gentilici republicane si derivate ale acestora, majoritatea statornici în Dacia si doar câteva zeci fluctuante. Dintre acestea doar 114 sunt italici, diferenta de 598 constituind-o descendentii italicilor colonizati de Caesar si Augustus în vechile provincii din Orientul si Occidentul imperiului, cu deosebire în Illyricum (Dalmatia, Moesia, Pannonia si Noricum) veniti pe pamântul Daciei dupa cucerirea romana.