Adolf Hitler, un artizan al morții

În cursul veacului al XX-lea s-au înregistrat cele mai tragice evenimente din istoria omenirii, care, atât prin amploare şi frecvenţă, cât şi prin durată şi consecinţe, au pus în pericol nu numai valorile fundamentale ale umanităţii, ci şi existenţa acesteia. Din seria lor se detaşează, până acum, cele două războaie mondiale, precum şi experienţa construcţiei societăţii preudo- comuniste pe o arie demografică însemnată a globului.

Între 1918- anul declanşării primului război mondial- şi 1989- anul prăbuşirii sistemului comunist în lume- s-au produs cele mai mari pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale cunoscute vreodată. Ele pun sub semnul întrebării însuşi sensul naţional al condiţiei umane.

Dacă în cea dintâi conflagraţie mondială (1914-1918) au pierit, după anumite evaluări, circa 10 milioane oameni, în cea de-a doua se estimează că cifra acestora se ridică, pe parcusul a 6 ani (1939-1945), la circa 40-50 de milioane. Alte milioane de suflete au fost sacrificate în numele victoriei revoluţiei comuniste în fosta U.R.S.S., în China şi în celelalte ţări atrase în raza lor de influenţă şi acţiune. La crimele şi suferinţele generate de instalarea comunismului s-au adăugat ori s-au suprapus şi dramele inerente purtării războiului.

Atât în varianta fascistă, cât şi în cea comunistă, regimurile totalitare din veacul XX au reprezentat un atentat monstruos la adresa condiţiei umane şi a valorilor civilizaţiei contemporane. Înainte de a ajunge la putere şi a-şi pune în aplicare planurile diabolice forţele politice totalitare şi-au făurit o bază doctrinară şi o strategie de luptă- aşa cum este şi lucrarea lui Hitler, “Mein Kampf”- al căror pericol pentru soarta oamenilor nu a fost conştientizat de către cei în măsură să-l preîntâmpine ori să-l conmbată cu eficacitate.

Accederea la putere, prin mijloace violente şi acte teroriste, suprimarea fizică a adversarilor politici, (inclusiv din propriul partid), cultul, în forme aberante, al personalităţii liderului suprem distrugerea valorilor culturale şi prigonirea intelectualilor de valoare, simultan cu impunerea unei ideologii politice unice, scopul mărturisit de creare a unei noi ordini sociale, naţionale şi generale- sunt doar câteva dintre trăsăturile esenţiale şi comune partidelor comuniste şi fasciste. Dacă duşmanul de căpetenie al comuniştilor l-a reprezentat clasa proprietarilor individuali, în schimb, inamicul fascismului german a fost identificat cu poporul evreu, împotriva căruia şi-a revărsat o ură impinsă până la fanatism (pentru a-l împiedica să ajungă la “cucerirea mondială”

Despre Alolf Hitler s-au scris multe pagini de istorie, a fost şi va rămâne o personalitate istorică care a avut o influenţă foarte mare atât asupra Germaniei cât şi asupra întregii Europe a acelei vremi.

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Copilăria viitorului dictator nu a fost uşoară, fiind bătut şi lovit fără milă de tatăl său. Deseori Klara intervenea să îşi apere copilul de lovituri, dar era şi ea bătută. Adolf a fost traumatizat de loviturile şi injuriile ce erau la ordinea zilei. În şcoala primară a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă”. Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el însuşi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc”.

La Viena a aflat de concepţiile pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii şi discursuri şovine, antisemite, rasiste care l-au influenţat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist şi escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mişcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naţionalist-şovină, şi primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creştin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a vedea în Viena o „babilonie de rase”, a plecat în mai 1914 în Germania, la München, pe care îl considera „cu adevărat german”. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria nu fusese acceptat pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizică). Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I pentru capturarea unor soldaţi englezi. Sfârşitul războiului l-a surprins într-un spital, rănit în urma unui atac englez cu gaze de luptă.