Albert Einstein

Einstein a devenit un simbol al stiintei moderne, o figura care a rasturnat toate tiparele definitiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual si si-a câstigat popularitatea în singurul fel pe care îl puteau accepta americanii  printr-o inteligenta intuitiva, neacademica, aplicând descoperirile mintii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele si bomba atomica.

Pe Einstein l-a ajutat enorm faptul ca nu era asociat cu nici o institutie de învatamânt universitar cu renume si ca statutul sau nu depindea de o creditare oficiala  lucruri fata de care americanii au o atitudine duala: insista asupra lor si, pe de alta parte, nu au încredere în ele. Dimpotriva, Einstein a fost savantul care a câstigat simpatia multimilor, a oamenilor obisnuiti cu toate ca vorbea limba obscura, oraculara a matematicilor. Parea venit de pe alta planeta, plutind desupra aspectelor vietii obisnuite, în modul care li se pare atât de fascinant oamenilor obisnuiti: un visator, un savant cu capul în nori.

Albert Einstein s-a nascut pe 14 martie 1869 la Ulm, un oras modest din Germania, într-o familie de everi. Tatal sau, Hermann Einstein, era electrician si avea veleitati de inventator. Mama sa, Pauline Koch, avea o fire serioasa si înclinatii muzicale, interpretând foarte bine la pian sonatele lui Beethoven  de la ea va mosteni Albert Einstein pasiunea pentru muzica clasica. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia împreuna cu familia, a avut o influenta foarte mare asupra copilului, mai ales în ceea ce priveste stiintele exacte. Unchiul sai I-a revelat lui Einstein latura pasionanta a matematicii: ,,Este o stiinta amuzanta. Când alergam dupa un animal si nu putem sa-l prindem, îl denumim pentru moment cu x si continuam sa-l urmarim pâna când îl vârâm în sac.

Când micul Albert avea 5 ani, tatal sau I-a aratat o busola de buzunar  un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasa a acului busolei de a reveni la aceeasi pozitie, indiferent de orientarea cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai târziu, parintii I-au luat un profesor de vioara, dar muzica l-a lasat aproape indiferent pe copil pâna în ziua când a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest moment, cântatul la vioara a devenit una dintre pasiunile viitorului savant. Copilul Albert Einstein era timid si singuratic si îi placea sa se joace singur în parc si în padure.

Elev la scoala primara a parohiei din care facea parte familia lui, Einstein îsi întrecea cu mult colegii de clasa la matematici, dar avea rezultate proaste la celelalte materii.

Einstein începuse sa vorbeasca târziu, spre exasperarea familiei sale, si pâna la 9 ani a avut dificultati de exprimare. Acest lucru, precum si faptul ca era un scolar meditativ si retras, îl facea sa para în ochii profesorilor sai un elev mediocru, un copil nu prea înzestrat intelectual.

La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La sfârsitul secolului al XIX-lea, sistemul de învatamânt din gimnazii era foarte rigid, elevii primind o educatie care aducea cu disciplina militara. Mai târziu, Einstein avea sa marturiseasca faptul ca, în scoala generala, profesorii sai I pareau a fi niste serpi, iar mai târziu cei din gimnaziu se purtau precum niste locotenenti.

Colegiul a fost o experienta dureroasa pentru Einstein. Era dezgustat de felul cum se predau în scoala strategiile militare. Profesorii lui Einstein erau nemultumiti de el si îi spuneau ca nu o sa se aleaga nimic de el niciodata-

La 12 ani, tânarul Einstein a primit o carticica despre geometria euclidiana. Mai târziu, marturiseste: ,,O asemenea claritate si siguranta au exercitat o atractie indescriptibila asupra mea.

La colegiul Luitpold, care mai târziu va purta numele lui, Einstein l-a întâlnit pe Max Talmud, student la medicina care îl va îndemna sa citeasca lucrarile de vulgarizare stiintifica ale lui Bernstein, cartea ,,Forta si materie a lui Buchner si ,,Critica ratiunii pure a lui Kant. Între Talmud si adolescentul Einstein se leaga o prietenie strânsa bazata pe interesul lor comun pentru stiinta si filosofie. În anul 1890, Einstein a cunoscut o faza religioasa foarte intensa, care a durat aproape un an. În urmatorii cinci ani, Einstein a aprofundat studiul matematicilor superioare, în special calculul diferential si integral.

Dar aceasta perioada a luat sfârsit, pentru ca mica întreprindere de dezvoltare a inventiilor electrice pe care o deschisese tatal sau cunostea esec dupa esec. Parintii l-au sfatuit sa lase deoparte ,,prostiile filosofice si sa se întoarca la ,,viata reala pentru a-si