Antisemitismul în Franța

1. ANTISEMITISMUL

Antisemitismul reprezinta atitudinea ostila fata de evrei (sociala, politica, culturala, etc.) si isi are radacinile in antiiudaism, dar spre deosebire de acesta ridica o noua problema: cea a rasei.

Wilhelm Marr foloseste pentru prima data termenul de antisemitism in secolul XIX in lucrarea sa Victoria Iudaismului asupra Germanismului. Acesta este momentul in care vina evreilor este transferata in plan rasial. Acuzatiilor precedente de omor ritual, deicid, inselatorie, etc., li se adauga acum cea de a fi. Acuzatiile nu mai sunt incepand din acest moment nominale, ci intreg poporul evreu este vinovat. Odata cu folosirea termenului de antisemitism, evreii sunt condamnati ca rasa. Prin urmare antisemitismul inglobeaza atat antiudaismul cat si vina de a exista ca popor.

Carol Iancu spunea intr-un interviu ca Faptul ca acest cuvant apare in epoca respectiva ne arata ca, intr-adevar, a fost o veritabila mutatie in acest fenomen al aversiunii fata de evrei.

Si intr-adevar secolul XIX a dovedit acest lucru. Acum Marx ii acuza ca sunt purtatorii capitalismului si adeptii cultului banilor, romantismul promoveaza o atitudine ostila fata de tot ceea ce era considerat element strain, teoria lui Darwin, mai precis darwinismul social, vorbeste despre competitia si supravietuirea raselor, toate acestea sustinand ideologiile de natura rasiala.

Daca pana in momentul respectiv se considera ca se poate scapa de stigmatul de evreu prin convertire, odata cu aparitia termenului de antisemitism si inradacinarea sa, ostilitatea fata de evrei capata conotatii rasiale.

IDEOLOGIA ANTISEMITA:

Ca orice curent, antisemitismul avea nevoie de o ideologie, de o baza stiintifica.

Unul dintre cei ce au pus bazele ideologiei rasiale in Europa secolului XIX a fost Joseph  Arthur de Gobineau. El vorbeste in Essai sur linegalite des races humaines(Eseu asupra inegalitatii raselor umane) despre evolutia raselor umane si despre degenerarea acestora datorita alterarii calitatii sangelui. El considera ca incrucisarire interrasiale sunt cele ce duc la degenerare pierzandu-se astfel puritatea originara:

He is only a very distant kinsman of those he still calls his ancestors. He

and his civilization with him, will certainly die on the day when the pri 

mordial race  unit is so broken up and swamped by the influx of foreign

elements, that its effective qualities have no longer a sufficient freedom of

action. It will ot, of curse, absolutley dissapear, but it will in practice be so

beaten down and enfeebled, that its power will be felt less and less as time

goes on.

Tot el sustine ca rasele inferioare erau descendentele lui Ham (rasa neagra) si Sem (rasa galbena). Rasa alba era descendenta din Iafet, unul din fiii lui Noe, singura care reuseste sa ramana aproape pura pana la inceputul erei crestine. Conform lui, evreii descindeau din Sem, avand sange adulterin, fiind astfel vinovati de alterarea calitatii sangelui.

O alta teorie rasiala ii apartine lui Houston Stewart Chamberlain. Cea mai cunoscuta opera a sa este Die Grundlagen des neunzehnten Jahrhunderts (Bazele secolului XX) in care face o distinctie clara intre rasa ariana care reprezinta rasa divina pe pamant si cea iudaica, reprezentarea diavolului. Tot aici vorbeste despre trasaturile specifice fiecarei culturi si sustine ca poporul evreu ar fi rezultatul amestecului lui Homo syriaca si Homo arabicus si, spune el, este cel mai rau amestec,anatomic vorbind, din ce s-ar fi putut realiza:

All historically great races and nations have been produced by mixing; but

wherever the difference of type is too great to be bridged over, then we

have mongrels. That is the case here. The crossing between Bedouin and

Syrian was  from an anatomical point of view  probably worse than

that between Spaniard and South American Indian.

Aceste doua teorii au stat la baza ideologiei naziste de mai tarziu. Antisemitismul, avand acum o baza stiintifica, incepe sa capete din ce in ce mai mult teren si sa fie importat de tot mai multe tari din Europa. Acesta a fost si cazul Frantei care la sfarsitul secolului XIX se confrunta cu infrangerea de catre Prusia si pierderea Alsaciei si Lorenei. Acum incepe sa se afirme din ce in ce mai mult nationalismul francez care va deveni treptat intolerant si antisemit.

2. FRANTA INAINTE DE AFACEREA DREYFUS

Franta anilor 1870  1880 nu era atat de puternic antisemita ca alte tari ale Europei. In anii 1870 putem vorbi in Germania despre primele forme de manifestare ale antisemitismului modern generate de criza economica din 1873 si tendinta de uniformizare culturala si spirituala initiata de Bismark, dar in Franta acestei perioade nu se poate vorbi inca de antisemitism fatis. Existasera pana la acea data manifestari antisemite dar acestea erau nesemnificative comparativ cu alte tari. Situatia se va schimba insa pana la sfarsitul secolului XIX cand ideologia nationalista va aduce in discutie ideea de rasa, iar Afacerea Dreyfus va ridica semne de intrebare asupra vehementei manifestarii antisemitismul in Franta. Lindemann spune ca Afacerea Dreyfus a fost cea care a scos la lumina antisemitismul francez: