Cavalerii Templieri

Din 1096 pana in 1099 a avut loc prima cruciada, organizata cu scopul de a recuceri Ierusalimul din mainile mahomedanilor. Cruciada si-a indeplinit scopul cucerind insa nu numai Ierusalimul, ci si o serie de teritorii din jur. Pe aceste teritorii au fost infiintate o serie de regate si comitate: Regatul Ierusalimului, Pricipatul Antiohiei, Comitatul Edessei si Comitatul de Tripoli care insa in cea mai mare parte era controlat de bizantini. Indeplinindu-si obiectivul, adica recucerirea Ierusalimului, armatele cruciate s-au intors in Europa, lasand numai un numar relativ mic de trupe in urma, care sa apere zonele cucerite. In acest context, in 1118, in timpul domniei lui Balwin al –II- lea, conducatorul Regatului Ieruslimului, Hugues de Payens, un cavaler francez, impreuna cu alti opt cavaleri au facut un juramant, in prezenta Patriarhului din Ierusalim, de a apara regatele crestine din Tara Sfanta de atacurile mahomedanilor. Baldwin a acceptat juramantul facut de cei noua dandu-le in schimb o mica parte a palatului sau siTemplul lui Solomon, de la care isi si trag denumirea. La inceput denumirea cavalerilor templieri a fost „Pauvres chevaliers du temple”, adica saracii cavaleri ai templului. Si intradevar, erau saraci, acestia locuind in niste mici casute in care doar nu trebuiau sa plateasca chirie, pana si sigiliul lor, la inceput, arata doi cavaleri pe acelasi cal, imagine care avea ca scop sa arate cat de saraci erau Cavalerii Templieri. La inceput, fiind doar noua, cavalerii aveau ca scop escortarea pelerinilor care plecau din Ieruslim catre raul Iordan, pe atunci un loc frecventat destul de des ca loc de rugaciune.. In 1128, Hugues de Payens a plecat din Tara Sfanta pt. a incerca sa obtina binacuvantarea Bisercii catolice si, scopul principal al calatoriei, sa atraga noi recruti. La Conciliul de la Troye, la care a asistat si Sf Benedict, ca lider spiritual, Cavalerii Templieri au adoptat Regula Sf. Benedict. Templierii au trebuit sa faca trei juraminte, unul dintre ele fiind juramantul cruciatului si trei reguli stricte referitore la capela, refectoriu si dormitoriu. De asemenea, au adoptat si portul cistercian, cel alb, la care au mai adaugat si crucea rosie. In pofida regulilor stricte referitoare la biserica, in ordinul templierilor intrau din ce in ce mai multi recruti, formandu-se pana la urma o ierarhie a acestora, si anume: cavaleria grea, echipata cu cele mai bune instrumente de lupta si care reprezenta si categoria de soldati cea mai bine pregatita, sergentii, care reprezentau cavaleria usoara, taranii, care aveau ca insarcinare administrarea bunurilor si in sfarsit capelanii, care aveau rolul de preoti.