Considerații generale privind războiul civil din China 1945-1949

1.Declararea razboiului de catre Uniunea Sovietica, Japoniei o prima etapa in izbucnirea razboiului civil in China

Anul 1945 a fost anul victoriei popoarelor care au luptat in razboiul antifascist. Razboiul in Europa luase sfarsit. Nu acelasi lucru se intampla si in Extremul Orient, unde Japonia facea ultimele eforturi, folosind la maximum toate resursele sale in oameni si materiale, incercand sa continue razboiul. Japonezii au concentrat in China importante forte militare, pentru o mai sigura aparare a celor mai importante puncte strategice, a oraselor centrale si a cailor de comunictaie, acordand tot sprijinul Partidului Gomindanist, care luptau impotriva Armatei a-8-a si Noii Armate a-4-a impiedicand in felul acesta fortele comuniste, conduse de Mao Tze-dun sa inainteze cu toate fortele sale asupra liniilor principale de comunicatie si a oraselor principale. In acelasi timp japonezii si-au concentrat forte militare si in Oceanul Pacific, in vederea unor lupte hotaratoare cu trupele engleze si americane.

In batalia de pe insula Ochinava afost nimicita o armata americana de 100000 de oameni si au fost distruse peste o suta de vase de razboi. Anglia si S.U.A. au considerat ca, daca vor continua razboiul bazandu-se pe fortele proprii fara participarea Uniunii Sovietice cu greu vor putea sa castige victoria. In urma conferintei din iulie 1945 de la Postdam, la 9 august 1945 Uniunea Sovietica declara razboi Japoniei trecand de indata granita statului marioneta Manciuko si inaintand vijelios. Dupa lupte grele care au avut loc in in partile de nord si de rasarit a Manciuriei, unitatile japoneze au inceput sa se franga. Pieirea armatei de elita din Guandun, care numara peste 800 000 de soldati, a lipsit Japonia de forta ei de rezistenta. Ca urmare a acestui fapt la scurt timp (14 august) Japonia a fost nevoita sa anunte oficial capitularea, in aceasi zi semnadu-se Tratatul de prietenie si asistenta mutuala intre China si Uniunea Sovietica.

Intrarea in razboi a Uniunii Sovietice a creat o situatie extrem de favorabila pentru desfasurarea luptei de eliberare a poporului chinez desi acest lucru a insemnat instaurarea dictaturii personale a lui Mao Tze-dun.

Chiar a doua zi dupa intrarea in razboi a Uniunii Sovietice, conducatorul Partidului Comunist Chinez, Mao Tze-dun si comandantul fortelor sale militare Ciu De, au dat ordin de la marele stat major din Ianian tuturor unitatilor antijaponeze din Regiunile Eliberate ale Chinei deNord, ale Chinei Centrale si de Sud, sa porneasca fara intarziere ofensiva impotriva tuturor liniilor principale de comunicatie si impotriva oraselor mai importante ocupate de inamic pentru a forta trupele japoneze sa cpituleze. In felul caesta a fost pusa in miscare o armata de aproximativ 1 000 000 de oameni. Unitatile generalului He Lun au atacat orasul Taiiuan si au inceput sa inainteze in nordul provinciei Suiiuan; trupele generalului Ne Iun-cienau dezlantuit ofensiva impotriva provinciilor Ciahar si Jehe, iar unitatile din fosta Armata de Nord-Est, sub comanda lui Liui Cien-tao, Cian Siu-si si Van I precum si trupele din regiunea de granita Hebei-Jehe-Liaonin, Li Iun-cian, au dezlantuit ofensiva impotriva regiunilor din China de Nord Est. In provincia sandun, Armata a-8-a a dat o serie de atcuri de-a lungul cailor ferate Tiantzin-Pucou si Tindao-Tzinan, iar Noua Armata a-4-a a dat deasemenea mai multe atacuri de-a lungul cailor ferate Lunhai, Nanchin-Sanhai,si Sanhai-Hanciou-Insian. In China de Sud, coloana antijaponeza a dezlantuit ofensiva asupra cailor ferate Canton-Coulun si Ciaoan-Svatou. Dar care a fost atitudinea gomindanistilor profund anticomunisti condusi de Cian Kai Sek? Acesta a facut cunoscut atat trupelor sale cat si celor japoneze de pe teritoriul chinez “ca sunt raspunzatoare pentru mentinerea ordinii in localitatile respective”. Armata japoneza din China, in afara de o infima parte, care a depus armele, si-a pastrat intreg armamentul, iar unitatile dezarmate au fost curand reinarmate de catre gomindanisti. Ei au format astfel o “armata de voluntari “ careia i s-au dat urmatoarele misiuni: mentinerea ordinii si inceperea ofensivei impotriva Regiunilor Eliberate si recucerirea teritoriilor pierdute in favoarea liderilor comunisti. Astfel, Cian Kai Sek, a numit pe Min Cii-ciun – in postul de comandant al “trupelor insarcinate cu mentinerea linistii” la Pekin si pe U Hua-ven- in postul de comandant al “trupelor insarcinate cu mentinerea linistii” la Tzinan. In afara de aceasta, numerosi alti ofiteri superiori din armatele guvernelor, provinciilor pro-japoneze au fost numiti in posturile de comandanti ai trupelor de soc. La 21 august, Cian Kai Sek a angajat in serviciul sau tot personalul guvernului pro-japonez din Nanchin. Vicepresedintele comitetului militar al guvernului respectiv care era in acelasi timp primarul orasului Sanhai, Ciou Fu-hai, a fost numit in postul de “comandant suprem al trupelor din regiunea Sanhai”; comandantul Armatei a-2-a al guvernului marioneta Sun Lian-cen – a obtinut postul de comandant al Armatei a-2-a; comandantul Armatei a-3-a – U Hua Ven -, a devenit comandantul Armatei a-5-a si primar al orasului Tzinan, Jen Iuan-dao a fost numit in postul de comandant al corpului expeditionar de avangarda. Astfel structura politica, militara si economica din timpul ocupatiei japoneze s-a pastrat in buna masura in teritoriile controlate de Partidul Gomindanist.