Elemente de arhitectură ale comunității evreiești din Iași

Înainte de a realiza o analiză a edificiilor evreieşti din oraşul Iaşi, trebuie să precizăm câteva informaţii preliminare privind populaţia evreiască din acest oraş. Vechimea comunităţii evreilor din Iaşi este considerabilă, după cum arată documentele istorice. Despre o comunitate închegată, cu sinagogă, baie rituală şi cimitir se poate vorbi însă, pe bază documentară, abia în secolul al XV-lea. O comunitate evreiască s-a dezvoltat însă în a doua parte a secolului al XVI-lea, pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu .

La debutul secolului al XIX-lea, în Moldova, sosesc tot mai mulţi evrei care continuă procesul de "împopulare, reîmpopulare şi întemeiere a târgurilor şi târguşoarelor", după cum se exprimă Elias Schwarzfeld, început în secolul al XVIII-lea. Este perioada în care sunt înregistraţi într-un număr tot mai mare în oraşele Moldovei, când evreii contribuie la fondarea mai multor târguri, primind învoiri de la Ioniţă Sandu Sturdza sau Mihail Sturdza, interesaţi în sporirea numărului de birnici .

Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istoriografi ai evreilor, a urmărit procesul de împopulare a Moldovei cu populaţie evreiască în oraşe şi târguri, dar şi în sate, şi afirma despre deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea: “Fireşte, evreii care veniră să se aşeze la sate şi să le impopuleze erau mărginiţi la număr. Ei nu erau agricultori şi dacă se ocupară, mai târziu, cu arendarea moşiilor, nu ei înşişi le cultivară; dar deveniseră cârciumari, luară orânzile săteşti, care fură chiar desemnate mai apoi cu numele de «orânde jidoveşti», împosesuiau morile, vadurile, podurile peste apă, cazanurile de fabricat rachiu şi velniţele, de care lumea avea nevoie, ca şi de plugari ca şi de salahori. Evreii erau, de asemenea, meşteşugari, de care moşierii, proprietarii, aveau mare nevoie" .

În ceea ce priveşte popularea oraşului Iaşi de către evrei, trebuie menţionat că noii veniţi trăiau lalolalta câteva familii până reuşeau să-şi facă o locuinţa în zona din Târgul Cucului, Uliţa Podul Vechi sau Podul Roş. Se îndeletniceau mai ales cu negoţul dar practicau şi meseriile de care se simţea lipsa în ţara gazdă: croitorie, cuşmarie, brutărie, găitănărie, ceaprăzărie, cizmărie, ceasornicărie, argintărie, dulgherie, tâmplărie, fierărie, caretăşie, potcovărie etc.

În rândurile ce urmează vom reda câteva citate privitoare la viaţa evreilor din Târgul Cucului din care avem şi câteva referiri la casele acestora. H.Gherner şi B. Wachtel scriau în volumul “ Evrei în documente şi fapte” că: „ Evreii ieşeni sunt cei mai săraci - în marea lor majoritate Nicăerea nu se poate vedea atâta sărăcie ca în acest târg, unde s-au făcut primele aşezări mai însemnate de evrei. Numai spectacolul cerşitului, de către semeni de ai noştri îmbrăcaţi în zdrenţe, constituiţi în cohorte, cari se aruncă asupra trecătorului sau îţi invadează casa, poate reda pe lângă alte aspecte, starea de pauperizare a acesta populaţiuni".

Aceeaşi imagine o întâlnea şi Mihail Sadoveanu pe strada amintirilor: „Sunt acolo căsuţe vechi şi joase:din uliţă trebuie să cobori două trepte ca să dai într-un miros greu de îngrămădire şi să te loveşti cu capul de tavan. Ferestrele abia se ridică de-o palmă deasupra noroiului din drum. Dintr-o locuinţă ies dimineaţa şi două familii şi trei. Bărbaţii îşi încep goana după pâine, femeile ofilite încep a se purta de colo-colo cu sugacii în braţe... De acolo pornesc cotiugarii... gazării... De acolo pornesc iute calfele spre meşterii din alte părţi, mai bogate ale târgului; subţiri, palizi flăcăuaşii aceţia deapănă mărunt din picioare, tremurând în dimineţele răcoroase şi molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâine."

O descriere asemănătoare lăsa şi P. Blumenfeld în versurile poeziei Ghetto: „Sunt străzi dosite, / strâmte şi murdare/pe care, / luna chiar când pare /ţintuită pe al bolţii soclu / ca un cioclu /ce priveghează, /la licărirea felinarului/ care/ încet,încet/ suflare cu suflare/moare. Sunt case mici/ ca muşuroaie de furnici.” O altă descriere realizează şi poetul A. Steuerman-Rodion: “Căsuţa fără îndoială/ S-a risipit din temelie/ Plângeau pereţii de umezeală/ Şi noi plângem de sărăcie.”