Evoluția Agriculturii în Perioada Interbelică

Odata cu încheiarea primei conflagratii mondiale s-a înfaptuit Statul National Unitar si odata cu aceasta realizare se dorea o schimbare a României, o dezvoltare pe toate planurile.

La fel ca si alte tari al caror teritoriu a fost folosit ca, câmp de lupta, România se resimtea din plin dupa razboi.

Numeroase gospodarii agricole fusesera distruse sau avariate, “ septelul”¹-ca urmare a rechizitiilor-se redusese în 1919 la abia 59% fata de nivelul antebelic, inventarul mort era micsorat sau uzat.

Agricultura suferea mai ales din lipsa bratelor de munca deoarece multi tarani pierisera în razboi iar cei ramasi erau invalizi de diferite grade, iar dezorganizarea pe ramurile ce trbuiau sa o deserveasca (transporturi, comunicatii, s.a. ) erau o cauza în plus.

Luam ca exemplu anul agricol 1919-1920 când suprafata agricola însamântata a fost de numai 8.304.086 ha fata de 13.692.058 ha, cât fusese în anii 1911-1915 raportat la suprafata postbelica a tarii.

România a fost nevoita în 1919 sa importe cereale mai exact 220.149 tone.

Dupa încheierea razboiului se mai dorea înfaptuirea unor reforme iar agricultura din acea vreme avea nevoie de reforme.

Deoarece în razboi taranimea a fost grosul armatei si pentru curajul si daruinta lor se dorea o rasplata.

Sau înfaptuit legi si decrete privind problema agrara. Legile definitive de reforma agrara au fost adoptate la 13 martie 1920 (pentru Basarabia); 17 iulie 1921 (pentru Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea); 30 iulie 1921 (pentru Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, precum si pentru Bucovina) .

Ca urmare a reformei agrare sau împroprietarit un mare numar de tarani. Spre sfârsitul perioadei interbelice, în 1937 situatia se prezenta astfel:

Tarani împroprietariti 1.393.353;

Tarani ramasi neâmproprietariti 612.124;

Total îndreptatiti la împroprietarire 2.005.477;

% celor împroprietariti 69,47.

Datorita împroprietaririi taranilor cu pamânt caracterul agricol românesc sa schimbat deoarece suprafat arabila a tarii a crescut iar ramura de baza care era înainte cresterea animalelor a scazut. Pasunile si fânetele pierdeau teren în fata culturilor cerealiere.

Dupa parerea mea România avea nevoie de schimbari în toate ramurile economice deoarece pe timpul razboiului acestea au avut de suferit

¹ Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodarie, într-o comuna, întro tara (pentru a obtine un beneficiu economic).

În ceea ce priveste suprafata expropriata pentru aceeasi ani se prezinta astfel în 1937: ¹

Categorii de folosinta:

Pamântul cultivabil 3.923.006,68

Izlazuri 1.086.649,92

Paduri 691.647,18

Neproductive 67.321,84

Diverse 36.121,21

Total 5.804.837,83

În urma reformei agrare, majoritatea taranilor au obtinut pamânt ceea ce le-a permis acestora sa-si asigure traiul ne mai depinzând de marile proprietat.

În ceea ce priveste marile proprietati acestea au disparut în urma reformei de la 1921.

Gheorghe Ionescu Sisesti, eminent agronom si economist agrar, arata ca dupa reforma agrara din 1921 marii proprietari au conservat cea mai mare parte din terenurile ocupate de paduri, vii, plantatii, precum si terenurile inundabile din Lunca Dunarii.

Ca urmare a legiferarii si aplicarii reformei agrare 1921-1926 se observa o detasare a figurii taranului mijlocas, paralel cu o anumita scadere a ponderii proletariatului agricol si a taranimii sarace si cu o crestere simtitoare a elementelor burgheziei satesti.

Reforma agrara a contribuit în acelasi timp si la extinderea sferei de cuprindere a proprietatii taranesti.

Se mai constata ca reforma agrara din 1921 nu a tinut cont de etnia oamenilor. Aceasta se poate constata din urmatoarele date referitoare la anul 1937: