Geneza și apariția creștinismului

Credinta intr-o entitate superioara care isi exercita puterea asupra evolutiei lumii si asupra destinului uman este un element comun tuturor culturilor. Exista, desigur, multe aspecte care difera de la o confesiune la alta. Religiile din Asia de Est s-au dezvoltat ca simple apeluri la etica, de exemplu budismul, sau ca niste coduri de conduita provenite din panteonuri grandioase, cum ar fi hinduismul si taoismul, in vreme ce religiile din Orientul Mijlociu, precum iudaismul, crestinismul si islamul, cred intr-un zeu unic si stabilesc reguli care sa asigure mentinerea unei legaturi cu acesta. Indiferent daca el este un multe, un invatator intelept sau Domnul Savaot, incercarile de a intra in contact cu sacrul sunt intotdeauna marcate de ritualuri.

Crestinismul este una din cele mai importante religii din monoteiste din lume. Credintele sale sunt strans legate de iudaism, din care s-a dezvoltat. Elementul principal al crestinismului se bazeaza pe credinta in posibilitatea mantuirii care a fost deschisa oamenilor prin rastignirea si invierea lui Iisus din Nazaret, fiul lui Dumnezeu.

Aparitia Crestinismului

Crestinii timpurii formau o comunitate locala atractiva pentru multi. Desi a inceput de la o mica secta evreiasca, crestinismul a devenit curand o miscare religioasa in plina expansiune.

Creştinismul apărut în primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de divizunile naţionale şi sociale. Răspândirea creştinismului în România şi menţinerea lui de-a lungul vremii s-a făcut în strânsă conexiune cu Imperiul Bizantin. Bizanţul a rămas, după retagerea autorităţii şi armatei romane din Dacia la sfârşitul secolului III, singura forţă politică din Orient care s-a putut impune în faţa migratorilor.

Calatoria misionara a Sf. Ap. Andrei in Scitia Minor

Despre Scitia Minor sau Scitia Mica (Dobrogea de astazi) s-a scris mult si sunt publicate numeroase volume cu inscriptii grecesti si latinesti,ce dateaza inca din secolele anterioare crestinismului,incepand cu sec al 6 lea. In volumul cel mai des citat, Tristia ce cuprinde poeme in care isi deplange soarta, departe de femeia iubita, ca si in alte poezii, cunoscute sum titlul generic, Ex Ponto. In acest climat conturat de lucrari referitoare la antichitate, se incadreaza d.p.d.v chronologic, dupa anul 50 (Sinodul de la Ierusalim), Sf Andrei care a poposit pe malurile Dunarii si a fost primit dupa marturia documentelor istorice ale Papei Pius al 2 lea,de catre o multime inflacarata de cuvintele sale. De aici Sf Andrei s-a intors in Tracia, Epir si Achaia, oprindu-se la la Patras unde a primit martiriul prin crucificare, intins pe o cruce in forma de X, fiind acuzat de erezie, deoarece a refuzat sa nege Sfanta Treime un singur Dumnezeu in 3 ipostaze, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. SF Andrei era fratele lui Sf.Petru. Sf.Andrei a fost mai intai ucenicul Sf.Ioan Botezatorul si cel ,,dintai chemat’’ la apostolat din cei 12 Apostoli. A ramas prin traditie, puternic ancorat in sufletul poporului roman, fiind prezentat in toponimie, in numele popular al al lunii decembrie Andrea si Undrea, nume explicat prin pomenirea martirului sau in ziua de 30 noiembrie. SF anrei a continuat sa-si semnaleze prezenta prin interventia directa in momentele cele mai tensionate ale vietii Apostolilor si Sfintilor, momente care in mod normal s-ar fi soldat cu pierderea finitelor fizice, biologice. In numele lui Iisus Hristos SF Andrei a scos demonii din oameni, vindecarea ologului din nastere, supravietuirea din naufragiu si cutremur si multe altele. Credinta este lumina care te cuprinde numai atunci cand tu esti pregatit sa o primesti, mai intai sub forma initierii, apoi a faptei jertfelnice, dupa modelul Luminii ce a primit un trup spre suferinta, ca prin suferinta lui sa putem primi si noi Lumina vietii vesnice, a ceea ce poporul roman a sintetizat in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. In concluzie precizam ca viata crestina romaneasca a fost intotdeuna sub indrumarea Bisericii apostolice precum si cea greceasca si italiana sunt in acelasi timp mostenitoarele traditiei sinodale sau sobornicesti, traditie ignorata sau abandonata de Biserica occidentala.

Există însă un număr considerabil de mărturii ale unor istorici antici care afirmă şi confirmă atât predicarea Sfântului Apostol Andrei în Scythia, cât şi că strămoşii noştri daci şi sciţi (besi şi geţi) au primit creştinismul încă în a doua jumătate a veacului I d. Cr. Astfel:

Hipolit Romanul (175-250), mort în timpul persecuţiilor împăratului Decius, scriitor african fecund, a scris: "Andrei a vestit (cuvântul Evangheliei) sciţilor şi tracilor. El a fost răstignit în Patras din Ahaia (fiind legat în picioare de un măslin) şi este înmormântat acolo"