Istoria construcției europene - Jean Monnet

Jean Monnet

“Tatăl Europei Moderne”

1. Elemente biografice

Jean Monnet s-a născut în data de 9 Noiembrie 1888 în Cognac, Franţa, într-o familie de comercianţi de coniac. La vârsta de şaisprezece ani, după trecerea numai a primei părţi a universităţii, a abandonat educaţia şi s-a mutat la Londra. Acolo, a petrecut doi ani învăţând arta afacerilor, între anii 1904 – 1906, şi prima limbă a comerţului, Engleza. În 1906, tatăl său l-a trimis în străinătate să lucreze pentru afacerile familiei.

2. Prezentarea generală a activităţii politice

Primul război mondial

În 1914, deşi nu a participat la război din motive de sănătate, s-a făcut folositor în alte feluri şi anume atacând problema ivită în organizarea proviziilor, pe care Aliaţii nu au reuşit să o rezolve şi care putea să compromită rezultatele conflictului.

Datorită eficacităţii sale, probată în anii Primului Război Mondial, Jean Monnet, va deveni adjunctul secretarului general al Societăţii Naţiunilor, chiar de la înfiinţare, în 1919. El va trata în regim de urgenţă dosare foarte problematice, precum împărţirea Sileziei între Germania şi Polonia, viitorul regiunii Saar şi redresarea economică a Austriei, fără a se opri în faţa “slăbiciunilor unui sistem şi mergând până la limitele posibilităţilor epocii”.

Părăsind funcţia în 1923, va participa la crearea unei bănci de investiţii americane, dar eşecul acesteia ca urmare a crizei bursiere din 1929 îl va face să regrete că americanii au întârziat reformarea sistemului lor bancar şi să observe, în Memoriile sale că „oamenii nu acceptă schimbarea decât din necesitate, şi ei nu văd necesitatea decât în momentul crizei ”.

Între timp, funcţionar financiar internaţional, participă la redresarea economică a ţărilor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Astfel contribuie la stabilizarea zlotului în Polonia (1927) şi a leului în România (1928).

Monnet înţelege ameninţarea nazistă şi pericolul războiului. În 1938 este mandatat de guvernul francez pentru a negocia o comandă de avioane de luptă pentru Franţa. În timpul „războiului ciudat ”, în decembrie 1939, este însărcinat la Londra pentru a conduce punerea în comun a capacităţilor de producţie ale Angliei şi Franţei.

Al doilea război mondial

În decembrie 1939, Monnet a fost trimis în Londra să supravegheze colectivizarea capacităţilor de producţie ale celor două ţări. Când a picat Guvernul Franţei în iunie 1940, Monnet i-a influenţat pe de Gaulle şi Churchill să accepte un plan pentru o uniune a Franţei cu Marea Britanie pentru a da posibilitatea celor 2 ţări să ţină piept nazismului. În august 1940, Jean Monnet a fost trimis în Statele Unite de către Guvernul Britanic, în calitate de membru al Consiliului Britanic de Provizii, pentru a negocia cumpărarea de provizii pentru război. Curând după sosirea sa în Washington, a devenit consilier al preşedintelui Roosevelt. Convins că America ar putea servi ca „mare arsenal de democraţie”, l-a sfătuit pe preşedinte să lanseze un program de producţie masivă de arme pentru a-i aproviziona pe Aliaţi cu armament. După război, economistul britanic John Maynard Keynes a spus că, prin implicarea sa, Monnet a scurtat probabil cel de-al doilea Război Mondial cu 1 an.

În 1943, la Alger, Monnet devine membru al guvernului Franţei libere - Comitetul de Eliberare Naţională - şi încearcă, fără succes, reconcilierea generalilor de Gaulle şi Giraud.

Spiritul său vizionar – pragmatic asupra viitorului Europei se evidenţiază adresându-se Comitetului astfel: „ Nu va fi pace în Europa dacă statele se reconstituie pe baza suveranităţii naţionale, cu politicile de prestigiu şi de protecţie economică pe care le antrenează … Ţările Europei sunt prea mici pentru a asigura popoarelor lor prosperitatea şi dezvoltările sociale indispensabile. Aceasta presupune ca statele europene să formeze fie o federaţie, fie o entitate care să realizeze o unitate economică comună”.

Dincolo de puţinele afinităţi faţă de liderul Franţei libere, la cererea generalului de Gaulle, Monnet elaborează şi pune în practică planul de modernizare şi echipare, ce va purta numele său, care a permis relansarea economiei franceze într-un timp record, cu susţinerea financiară a americanilor şi a Planului Marshall.