Locuința greacă și romană

Sub aspect cronologic, intervalul care constituie obiectul prezentei istorii incepe cu asezarea grecilor in zona egeeana si se termina prin contopirea lumii elenistice de catre romani. Asa se explica despartirea arhitecturii perioadei republicii romane, care poarta o vizibila, amprenta a elenismului, de arhitectura imperiului roman.

ARHITECTURA GRECIEI ANTICE

Atena

Perioada homerica

In afara surselor arhelologice, informatiile privind cea mai veche treapta a evolutiei civilizatiei elene sunt furnizate de catre epopeele homerice, de unde si denumirea data acestei trepte.

Distrugerile provocate de invazia triburilor din nordul peninsulei Balcanice, ingreuneaza procesul de preluare a traditiilor creto-miceniene de catre o noua arhitecura greceasca in curs de constituire. O seama de programe, tipuri arhitecturale si procedee dispar pentru totdeauna. Dispar asezarile fortificate si palatele de tipul resedintelor regale de la Mikinai (Mycenae) si Tirynth, centru si simbol al puterii politice si militare miceneene, mormintele de tip tholos, dispare finisajul pretios, pavimentele de albastru, frescele si prispele de piatra dura policroma.

Noii veniti, a caror organizare sociala se afla in faza unor relatii gentilice, se constitue in asezari stabile. Stirile arheologice despre arhitectura realizata in secolele XII-VII, indeosebi cele privind locuintam sunt foarte sarace. Din cauza materialelor perisabile folosite, a suprapunerii de asezari suucesive pe acelasi amplasament, aceasta arhitectura paote sa fie apreciata numai dupa forme de plan.

Cele mai vechi urme de locuinte protogrecesti reprezinta o arhitectura cu caracter spontan, fara o tipologie precisa, adapata materialelor locale si terenului ales ca amplasament. O seaema de modele votive de ceramica, despre care nu se stie cu certitudine daca reprezinta locuinte sau temple, gasite la Perachora, Argos, Ithake, Lemnos, Samos de monstreaza existenta in preioada homerica a tipurilor de edificii cu plan absidal si rectangular.

Planurile drepte cu terminatie absidala si cele rectangulare ale locuintelor perioadei homerice pot fi derivate, respective, din locuinte de plan oval sau absidal si cele de tip megaron, dupa cum este posibil ca arhitecura acestei perioade sa fi reeditat, pe cont propriu, procesul evolutiv de la coliba circulara la planuri rectangulare, trecand prin fazele intermediare, reprezentate de palnuri eliptice si absidale. Nascut, dupa cum se crede, pe baza locuintei princiare miceneene de tip megaron, templul perioadei himerice retine, in cazul exemplelor celor mai vechi, terminatia absidala a locuintei populare, pentru a o parasi apoi adoptand planul rectangular si a se indeparta in final de arhitectura megaronului prin adoptarea unei imparatii interioare in nave cu unul sau doua randuri de stalpi si trecerea succesiva de la porticul intre ante, la porticul prostyl si la galleria perimetrala, pteroma sau peristasis.

Locuinta claselor conducatoare Izvoarele literare, epopeele homerice, permit conturarea unei imagini asupra locuintei apartinand clasei conducatoare, a modulului ei de a functiona, precum si a tehnicilor de constructie folosite. Desigur ca numai in asemenea locuinte si-a putut gasi curs preocuparea de a proteja si de a impodobi, asa cum marturisesc textele homerice, piesele constructive de lemn, cum sunt coloanele sau ancadramentele de usi, prin imbracare cu foi de arama.

Arhitectura de cult Informatiilor privind cele mai vechi temple, furnizate de catre izvoarele literare, li se adauga si date arheologice. Miturile mostenite din perioada comunei primitive au constituit baza unui pantheon alcatuit din zeitati antropomorfe. Iata de ce “casa zeului”, templuil, era conceputa asemenea unei locuinte omenesti. Daca in etapele corespunzatoare civilizatiei creto-miceneene rolul conducator in arhitectura il avusese palatul, despartindu-se de ansamblul aulic, diferentiindu-se topologic, arhitectura templului grec, derivate din megaronul micenean, va sintetiza principalele realizari din cadrul tuturor celorlalte programe, devenind programul cel mai reprezentativ, conducator, al arhitecturii antice grecesti.

Transformarea vechilor acropole, resedinte ale basileilor, in resedinte ale zeilor, aparitia unor orase ca reteaua stradala prestabilita, de plan ordonat, trecerea de la constructii de lemn si caramida cruda la arhitectura de piatra, constituirea ordinului, cristalizarea tipului de templu peripter, diferentierea functionala a arhitecturii, marcata prin aparitia unor programe variate, deja constituite sub aspect topologic, reprezinta contribuitia perioadei arhaice la dezvoltarea arhitecturii si urbanismului.