Recenzie - Samuel P. Huntington - Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale

Samuel Phillips Huntington este profesor la Harvard şi un analist politic care a obţinut notorietatea internaţională prin lucrarea “Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale” (1993, 1996), în care susţine teza unei noi ordini mondiale, instaurată la sfârşitul Razboiului Rece.

Teoria propusă de acesta, a fost formulată pentru prima oara în 1993, în “Foreign Affaires”, unde a publicat un articol intitulat “Ciocnirea civilizaţiilor?”. Articolul era o reacţie la cartea lui Francis Fukuyama, “Sfârsitul istoriei şi ultimul om” (1992). În 1996, el îşi dezvoltă teoria în lucrarea “Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”.

În Romania, lucrarea a aparut la editura Antet, într-o traducere realizată de Radu Carp şi prefaţată de Iulia Motoc.

Huntington pleacă în lucrarea sa de la diversele teorii asupra naturii politicii globale, în perioada de după Războiul Rece. Unii dintre aceşti teoreticieni susţineau că drepturile omului, democraţia şi capitalismul au devenit singura alternativă ideologică pentru naţiunile contemporane. Astfel, Francis Fukuyama argumenta că lumea a atins “sfarşitul istoriei”.

Huntington crede în schimb că în timp ce epoca ideologiilor a apus, lumea s-a întors la o stare normală caracterizată prin conflicte culturale. În teza sa, el argumentează că principala cauză a conflictelor în viitor vor fi diferenţele de ordin cultural şi religios.

Ca o extensie, el arată că conceptul de civilizaţie, ca cea mai înaltă formă de exprimare a identităţii culturale, va deveni din ce în ce mai utila în analizarea potenţialului de conflict. În acest sens el spunea: “Este ipoteza mea că sursa fundamentală a conflictului în această lume nouă nu va fi determinată de aspectul economic sau de cel ideologic. Marea diviziune în rândul rasei umane şi sursa dominantă a conflitelor va fi cea culturală. Statele naţionale vor rămâne în continuare cei mai importanti actori în problemele lumii, însă principalele conflicte între naţiuni şi grupuri din diferite civilizaţii. Ciocnirea civilizaţiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizaţii va reprezenta în viitor linia frontului”

În esenţă, teza provocatoare şi importantă a “Ciocnirii civilizaţiilor” este aceea că creşterea violenţelor în lume este determinată de conflicte între state şi culturi care se bazează pe tradiţii religioase. Huntington, fost consilier politic a lui Clinton, argumentează că oamenii politici trebuie să ţină cont de aceasta situaţie în special când intervin în problemele interne ale altor ţări.

In cele cinci parţi ale cărţii sale el dezvoltă această teorie:

Partea I: Susţine ideea conform căreia pentru prima oara în istorie, politica globală a devenit atât multipolară cât şi multicivilizaţională; modernizarea este prezentată distinct faţă de occidentalizare şi ea nu produce nici o universalizare a civilizaţiei şi nici o occidentalizare a acesteia.

Partea II: Balanţa puterii se schimbă în rândul civilizaţiilor: Vestul se află într-un relativ declin, în timp ce Asia îşi dezvoltă puterea economică, politică şi militară. Islamul cunoaşte o explozie demografică cu consecinţe negative asupra ţărilor musulmane şi asupra vecinilor lor. Toate civilizaţiile non-vestice îşi reafirmă propriile valori culturale.

Partea III: Acum se pun bazele unei noi ordini mondiale. Aceasta se caracterizează prin: societăţile care au afinităţi culturale vor coopera între ele; eforturile de a schimba o societate de la o civilizaţie la alta vor eşua; ţările se vor grupa în jurul statului care exprima chintesenţa civilizaţiei lor.

Partea IV: Pretenţiile universaliste ale Vestului vor determina din ce în ce mai des conflicte cu celelalte civilizaţii, în special cu Islamul şi China; la nivel local se vor declanşa războaie între musulmani şi non-musulmani.

Partea V: Supravieţuirea Vestului depinde de americani care trebuie să-si reafirme identitatea, dar şi de restul statelor vestice care trebuie să accepte că civilizaţia lor este unică şi nu universală, iar ţelul lor trebuie să fie efortul comun de reinoire şi prezervare a civilizaţiei lor în faţa asaltului civilizaţiilor non-vestice. Evitarea unui război global al civilizaţiilor depinde de liderii mondiali să accepte şi să coopereze pentru a menţine caracterul multicivilizaţional al politicii globale.

În cadrul lucrării sale, autorul utilizeaza o serie de concepte noi şi realizează o interesantă separare a civilizaţiilor. Elementul religios se pare că este criteriul cel mai important în această clasificare. În unele cazuri el foloseşte însă şi alte criterii precum proximitatea geografică sau similarităţile lingvistice. În funcţie de acestea, el deosebeşte următoarele civilizaţii:

- Civilizaţia vestică: cuprinde vestul Europei ( Uniunea Europeană) şi America de Nord. Tot aici se află şi alte state derivate din statele europene precum Australia sau Noua Zeelandă.

- Civilizaţia ortodoxă: cuprinde toate statele ortodoxe printre care şi România.

- America Latină: E un hibrid între Civilizaţia vestică şi populaţia locală. Pot fi consideraţi că parte a civilizaţiei vestice însă cu structuri sociale şi politice distincte de Europa şi SUA.

- Civilizaţia musulmană

- Civilizaţia sinică: cuprinde China, Coreea, Singapore, Taiwan şi Vietnam.

- Civilizaţia japoneză: considerată a fi o sinteză între civilizaţia chineză şi popoarele altaice.

- Civilizaţia Africii subsahariene: poate sa devină, în concepţia autorului, a 8-a civilizaţie.