Stalin și puterea politică

Regimuri autoritare

Stalin si puterea politica

Reprezentant al extremei stangi, Stalin a lasat in urma sa o istorie a comunismului in esenta sa cea mai pura, abordand un regim autoritar si dominand viata politica socialista. Se poate afirma faptul ca perioada anilor 1924 si 1964 a fost marcata de personalitatea lui Stalin cat acesta a fost in viata si din 1953, data mortii sale, de umbra aruncata de el. In ultimii treizeci de ani ai vietii, figura lui Stalin a capatat proportii eroice in ochii poporului sovietic , acesta autoprezentandu-se drept mostenitor al lui Lenin, creatorul unei economii moderne, nimicitor al dusmanilor interni ai patriei, luptatorul care a condus natiunea la victorie asupra fascismului si liderul care si-a indrumat biruitor tara era nucleara.

Stalin a obtinut puterea politica in 1929, odata cu victoria lui asupra bolsevicilor de stanga si dreapta. In continuare el a trecut la consolidarea acestei puteri pana la absolutism, printr-o serie de epurari care au continuat pana la moartea lui din anul 1953.

In teorie, epurarile erau un mijloc de a conserva si purifica partidul comunist si statul sovietic, dar in practica functionau prin retrogradarea si inlocuirea membrilor de partid si oficialilor ale caror idei si comportari erau considerate de Stalin o amenintare la adresa propriei lui autoritati. Controlul detinut de el asupra masinariei de partid si guvern si nu atat alte posturi detinute in fruntea statului, i-a oferit lui Stalin posibilitatea sa foloseasca epurarile efectiv ca instrument devastator al exercitarii autoritatii politice.

Primele epurari

Epurarile staliniste incepute in 1934 n-au fost un fenomen fara precedent. In timpul deceniului trei zeci de mii de anticomunisti fusesera calificati de autoritati drept “ nationalisti burghezi”, “aripa de stanga antibolsevica” sau “deviationisti” si au fost inchisi in lagare de munca fortata. Stalin voia sa ia masuri ferme impotriva celor pe care ii invinsese, dar a fost impiedicat de la aceasta de alti membri ai biroului politic.

Procesele publice precum afacerea Sakhty s-au tinut in timpul etapelor de inceput al primului plan cincinal ca mod de identificare si oferire in fata oprobiului public a “sabotorilor” industriali. In 1932 a avut loc procesul grupului Riutin. Acestia erau adeptii lui MN Riutin, un bolsevic de dreapta, care publicase un atac la adresa lui Stalin descriindu-l ca “geniul rau care a dus Revolutia in pragul distrugerii”. Riutin si adeptii lui au fost judecati public si exclusi din partid lucru ce a constituit preludiul primei epurari a PCUS de catre Stalin.

La inceput epurarile de partid nu au fost nicidecum atat de violente si mortale cu au devenit mai tarziu. Desi nu imbracau mereu forma procedurii legale si nici nu implicau mereu o excludere din partid, ele nu aduceau cu sine inchisoarea sau executia.

Anul 1934 marcheaza o data importanta in drumul lui Stalin spre puterea absoluta, deoarece este inceputul terorizarii sistemetice nu numai a oponentilor politici evidenti, ci si a colegilor si a membrilor obisnuiti de partid. Este greu de explicat de ce Stalin a initiat o asemenea teroare. Istoricii sunt de accord ca aici s-a manifestat un comportament ce depaseste ratiunea sau logica.

Stalin avea o natura profound suspicioasa si pana la moartea sa,douazeci de ani mai tarziu, a continuat sa se creada amenintat de dusmani reali sau potentiali. Istoricul Alec Nove, sugereaza ca mintea lui Stalin ar fi putut functiona astfel: “revolutia de sus in jos a produs multe dificultati. Coercitia a lasat multe rani. In launtrul sau in afara partidului, cei implicati pot visa la razbunare. Liderii de partid,redusi la neputinta politica pot cauta sa exploateze situatia; deci sa-i lichidam pe toti la rand sa ii distrugem pe ei si pe reputatia lor.” Nimeni nu mai era in siguranta. Toti erau suspecti.

Epurarile au devenit nu atat o serie de episoade separate, cat o conditie permanenta a vietii politice sovietice.

Teroarea s-a raspandit ca o atmosfera atotcuprinzatoare. Intensitatea ei varia in timp, dar a fost o realitate mereu prezenta pe tot parcursul vietii care ii mai ramasese de trait lui Stalin.

Epurarile care au urmat mortii lui Kirov, 1934-1936

Pretextul epurarii din 1934 care a constituit modelul tuturor persecutiilor ulterioare, a fost asasinarea lui Serghei Kirov, secretarul sovietului din Leningrad. Este foarte probabil ca omorarea lui Kirov sa fi fost un proiect aprobat chiar de Stalin. Motivele lui Stalin nu sunt greu de sesizat. Kirov era o figura importanta in partid. Se cunoaste faptul ca era nemultumit de cursul luat de industrializare, fiind de partea celor ingrijorati de ritmul rapid al programului lui Stalin. Kirov se opunea deasemenea, masurilor extreme, folosite ca mijloace pentru disciplinarea membrilor de partid. Daca in interiorul partidului s-ar fi format neoopozitia organizata impotriva lui Stalin, Kirov era un exemplu de om care iese in evidenta si in jurul caruia s-ar fi adunat membrii de partid nemultumiti. Oricare ar fi fost gradul de implicare al lui Stalin, acesta a profitat cu siguranta de ocazia oferita de uciderea lui Kirov. Sub masca pedepsirii acestui asasinat, a inceput o noua epurare in paritd.

Este o coincidenta interesanta faptul ca la fel cum “recrutarea leninista” netezise calea lui Stalin spre putere cu zece ani inainte tot astfel in 1934 reusita epurarilor a fost cu mult ajutata de o recenta schimbare semnificativa a compozitiei partidului. In timpul celor trei ani anteriori evenimentului, PCUS recrutase in randurile sale un numar mare de muncitori calificati si directori industriali decat oricand inainte de 1917. Stalin a incurajat acest fenomen ca pe un mijloc de a intari legetura dintre partid si cei direct responsabili de punerea in practica a primului plan cincinal, ceea ce a avut ca rezultat intrarea in PCUS a unui numar considerabil de membri care erau mai degraba orientate spre a face cariera decat erau motivate politic. Constienti ca noile lor privilegii si perspective unei slujbe mai inalte erau consecinta directa a patronajului exercitat de Stalin, asemenea membri erau mai mult decat dornici sa sustine eliminarea elementelor antistaliniste din partid.