Tehnologia - definiție, evoluție

Tehnologia este un concept larg care se ocupă cu specii de animale ce au cunoştinţe de utilizare a instrumentelor şi meşteşugurilor şi modul în care aceasta afectează speciile de animale precum şi capacitatea lor de a controla şi adapta mediului înconjurător. Oricum, o definiţie strică este evazivă; „tehnologie” se poate referi la obiecte materiale folositoare umanităţii, cum ar fi maşini-utilaje, hardware sau ustensile dar poate să cuprindă de asemenea mai multe teme, inclusiv sisteme, metode de organizare, tehnici. Termenul poate fi aplicat fie în general fie sau unor arii specifice, de exemplu „tehnologie de construcţie”, „tehnologie medicală” sau „înaltă tehnologie”.

Utilizarea tehnologii de către rasa umană a început prin conversia resurselor naturale în unelte simple. Descoperirea preistorică a abilităţii de a controla focul a dus la creşterea disponibilităţii surselor de hrană iar inventarea roţii a ajutat oamenii să se deplaseze şi în controlul propriului mediu. Recentele prograse tehnologice, inclusiv presa de tipar, telefonul şi Internetul au diminuat bariele fizice ale comunicării şi au permis oamenilor să interacţioneză la scară globală. Oricum, nu toată tehnologia a fost folosită în scopuri paşnice; dezvoltarea armelor de o putere tot mai distructivă a evoluat de-a lungul istorie de la bâte la arme nucleare.

Tehnologia a afectat societatea şi împrejurimile sale în diferite moduri. În multe societăţi, tehnologia a contribuit la dezvoltarea mai avansată a unor economii (inclusiv economia globală actuală) şi a permis o creştere de agrement a clasei. Multe precose tehnologice produc multe rebuturi, cunoscute ca poluatori, epuizănd resursele naturale în detrimentul Pământului şi a mediului înconjurător. Diverse implementări ale tehnologiei influenţează valorile societăţii şi noua tehnologie ridică adesea noi întrebări etice. Exemplele includ noţiunea de eficienţă din punct de vedere al productivităţii omului, un termen aplicat original doar utilajelor, şi provocarea nomelor tradiţionale.

Dezbateri filosofice au apărut despre folosirea tehnologiei în cadrul societăţii atât în prezent cât şi în viitor, cu dezacorduri asupra faptului că tehnologia poate îmbunătăţi condiţia umană sau o poate agrava. Unele mişcări de dezinstrualizare critică perseverenţa tehnologiei în lumea modernă, susţinând că aceasta afectează mediul şi alienează oamenii;există susţinători ai unor ideologi precum transhumanism şi tehno-progresivism ce continuă să creadă că progresul tehnologic este benefic pentru societate şi condiţia umană. Într-adevăr, până de curând, s-a considerat că dezvoltarea tehnologiei a fost restricţionată doar pentru fiinţele umane, dar recente studii ştiinţifice indică că alte primate şi anumite comunităţi de delfini au dezvoltat instrumente simple şi au învăţat să transmită cunoştinţele generaţiilor următoare.

În general, tehnologia este relaţia pe care societatea o are cu instrumentele şi meşteşugurile sale, şi în ce măsură societatea poate controla mediul. Dicţionarul Merriam-Webster oferă o definiţie a termenului: „aplicarea practică a cunoştinţelor în special într-o anumită zonă” şi „o capacitate dată de aplicarea practică a cunoştinţelor”. DEX-ul nostru oferă următoarele două definiţii: „ştiinţă care se preocupă cu studiul procedeelor şi mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor şi a datelor”, respectiv „ansamblu proceselor ,al metodelor, operaţiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs”. Ursula Franklin, în a sa prelegere „Lumea reală a tehnologiei” din anul 1989, a dat o altă definiţie a conceptului, zicând „este practică modul în care facem lucrurile pe aici”. Termenul este adesea folosit pentru a sugera un anumit domeniu de tehnologie, sau se referă la înalta tehnologie sau doar la electrocasnice, decât la tehnologie ca un întreg. Bernard Stiegler, în lucrarea „Technics and Time, 1”, defineşte tehnologia în două feluri: ca „desfăşurarea vieţii prin alte mijloace decât viaţa”, şi ca „materie anorganică organizată”.

Tehnologia poate fi definită în general ca entitate, atât materială cât şi imaterială, creată de punerea în aplicare a eforturilor mentale şi fizice în vederea obţinerii unor valori. În aceastp utilizare, tehnologia se referă la instrumente şi utilaje care pot fi folosite pentru a rezolva problemele lumii reale. Este o mare anvergură a termenului care poate include simple unelte, precum o rangă sau o lingură de lemn, ori utilaje mai complexe, cum ar fi staţii spaţiale sau accelerator de particule. Instrumentele şi utilajele nu trebuie să fie neapărat materiale, tehnologia virtuală, cum ar fi computer software sau metode de business, se încadrează în această definiţie de tehnologie.

Cuvântul „tehnologie” poate fi folosit ca referire la o coleţie de tehnici. În acest context, este stadiul actual al cunoştinţelor umanităţii de a combina resursele pentru a obţine produsele dorite, de a rezolva probleme, îndeplini nevoile, sau satisface dorinţe.; include metode tehnice, procese, îndemânări, tehnici, unelte şi materii prime. Când este combinat cu un alt termen, cum ar fi „tehnologie medicală” sau „tehnologie spaţială”, se referă la starea respectivului domeniu de cunoştinţe sau instrumente.

Tehnologia poate fi privită ca o activitate care formează sau schimbă cultura. Adiţional, tehnologia este o aplicaţie a matematicii, a ştiinţei şi arte pentru a beneficia de viaţă aşa cum o cunoaştem. Un exemplu modern este apariţia tehnologiei comunicaţiilor, care a diminuat bariere pentru interacţiunea umană şi, ca rezultat, a dat naştere unor noi subculturi; apariţi cibercultura are, la bază, dezvoltarea Internetului şi a computerului. Nu toată tehnologia îmbunătăţeşte cultura într-un mod creativ; tehnologia poate ajuta la facilitarea opresiunilor politice şi războaielor prin unelte precum armele. Ca activitate culturală, tehnologia precede atât ştiinţa cât şi ingineria, din fiecare se încearcă a se formaliza unele aspecte tehnologice.

Distincţia dintre ştiinţă, inginerie şi tehnologie nu a fost mereu clară. Ştiinţa este investigaţia motivată de studiere a fenomenelor, cu scopul de a descoperi principiile de durată între elementele lumei fenomenale prin angajarea unor tehnici formale, cum ar fi metoda ştiinţifică. Tehnologiile nu sunt de obicei produse exclusiv ale ştiinţei, deoarece ele pot satisface cerinţe cum ar fi de utilitate, utilizabilitate şi siguranţă.

Ingineria este obiectivul orientat spre procesul de elaborare şi de fabricare a instrumentelor şi sistemelor de a exploata fenomenele naturale pentru practici umane, des (dar nu întotdeauna) sunt folosite rezultate şi tehnici din ştiinţă. Dezvoltare de tehnologii poate atrage mai multe domenii de cunoaştere, inclusiv informaţii ştiinţifice, tehnice, matematice, lingvistice, şi a cunoştinţelor istorice, pentru a realiza unele rezultate practice.