Tratatul de la Amsterdam

1.TRATATUL DE LA AMSTERDAM :

Imi propun sa explic ce reprezinta Tratatul de la Amsterdam,ce rol a avut,ce a motificat si a lansat.

Tratatul de la Amsterdam reprezinta o etapa foarte importanta in desfasurarea procesului de reforma institutilor comunitare,in sensul adancirii integrarii prin cresterea calitatii democratice a Uniunii, a identitatii ei in perspectiva largiri organizatiei, toate acestea trebuind sa determine o Europa mai apropiata de cetateni.Încă de la încheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că se va efectua o revizuire până la sfârşitul deceniului:articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în 1996.Conferinţa interguvernamentală a durat mai mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999.Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale :

-să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii Europene;

- să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să consolideze securitatea;

- să permită Europei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial;

- să eficientizeze arhitectura instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.

2.STRUCTURA TRATATULUI :

Tratatul de la Amsterdam constă în trei părţi, o anexă şi 13 protocoale.

Prima parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi

Oţelului (Tratatul CECO), Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau Euratom), precum şi la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct.

Partea a doua se referă la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei Comunităţi Europene, urmărind

să elimine prevederile care nu mai sunt actuale şi să adapteze textul anumitor prevederi. Această parte prevede abrogarea Convenţiei privind o serie de instituţii comune, din 25 martie 1957, şi Tratatul de fuziune, semnat pe 8 aprilie 1965.

Partea a treia conţine prevederile generale şi finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a articolelor (în Tratatul de la Maastricht, indexarea era făcută prin litere, prin Tratatul de la Amsterdam este înlocuită cu o indexare pe bază de cifre), procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada de valabilitate nelimitată.

În anexă este inclusă o listă de echivalare privind renumerotarea articolelor TUE şi ale TCE.

La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale privind: Uniunea Europei Occidentale şi crearea unei politici comune de apărare, integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, poziţiile adoptate de către Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie referitor la unele aspecte, aplicarea principiului subsidiarităţii şi a principiului proporţionalităţii, protecţia şi bunăstarea animalelor, rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană etc

3. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI DREPTURILE CETĂŢENILOR :

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea forţei de muncă. Aplicarea politicii de ocupare a forţei de muncă rămâne în mare parte responsabilitatea statelor membre. Tratatul de la Amsterdam stabileşte un cadru pentru aceste politici:

- Urmărirea obiectivului de nivel crescut de ocupare a forţei de muncă este verificat în implementarea tuturor celorlalte politici comune.

- Consiliul European examinează situaţia ocupării forţei de muncă în Comunitate şi adoptă concluzii pe această temă, pe baza unui raport anual comun al Consiliului de Miniştri şi al Comisiei.

- Consiliul de Miniştri examinează în detaliu acţiunile întreprinse de Guvernele Statelor Membre în favoarea ocupării forţei de muncă şi, dacă este necesar, trimite recomandări acestora.

Tratatul include un articol nou, consacrat principiului general al nediscriminării (egalităţii). Uniunea poate combate orice formă de discriminare, indiferent că este pe bază de sex, rasă, origine etnică, religie, dizabilităţi, vârstă sau

orientare sexuală. Acţiunile sunt întreprinse de către Consiliul de Miniştri (fără să prejudicieze celelalte dispoziţii ale Tratatului şi în limita puterilor care îi sunt conferite), prin decizii adoptate în unanimitate pe baza unei

propuneri a Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

De asemenea, dispoziţiile referitoare la cooperarea poliţienească şi judiciară se aplică mai ales în domeniul prevenirii şi combaterii rasismului şi xenofobiei.

Prin Tratatul de la Amsterdam este consolidat principiul egalităţii între femei şi bărbaţi la locul de muncă. Este introdus conceptul de discriminare pozitivă, în baza căruia Statele Membre pot întreprinde acţiuni pentru favorizarea femeilor în vederea echilibrării situaţiei în domeniile de lucru.

Tratatul prevede o clauză de suspendare care poate fi folosită împotriva unui Stat Membru care încalcă, în mod repetat, principiile care stau la baza Uniunii Europene. Acestui stat i se poate retrage dreptul de vot în Consiliul UE, de ex., trebuind să îşi respecte în continuare obligaţiile care decurg din statutul de Stat Membru.

Pe lângă dreptul de nediscriminare deja menţionat, prin Tratatul de la Amsterdam sunt adăugate o serie de drepturi cetăţeniei europene: dreptul de a se adresa instituţiilor europene într-o limbă oficială1 şi de a primi un răspuns redactat în aceeaşi limbă, dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului