Asigurarea calității în educație

ASIGURAREA CALITATII IN EDUCATIE

Asigurarea si controlul calitãtii în scoli se vor face la douã niveluri: institutional, printr-o autoevaluare interna a rezultatelor,realizata de comisia fiecãrei unitãti de învãtãmânt preuniversitar, si transinstitutional, printr-o evaluare externã realizata de Agentia Românã de Asigurare a Calitãtii in Învãtãmântul Preuniversitar.(ARACIP).

Comisia de asigurare si evaluare a calitãtii existentã în fiecare scoalã va cuprinde, în mod egal, reprezentanti ai profesorilor, ai pãrintilor(în învãtãmântul prescolar si de bazã), ai elevilor(în învãtãmântul liceal, postliceal si profesional) si ai consiliului local.

Aceastã comisie elaboreazã si coordoneazã aplicarea procedurilor de mentinere si dezvoltare a calitãtii, iar la intervale de maximum patru ani evalueazã calitatea activitãtii fiecãrui profesor si a fiecãrui program.

Comisia trebuie sa rezume anual autoevaluarea interna într-un raport fãcut public si confruntat de ARACIP cu propriile sale evaluãri ale institutiei respective. În urma comparatiei, va fi obtinutã o clasificare calitativa a scolilor în functie de care ministerul le va finanta.

Calitatea se produce, se genereazã permanent, se mãsoarã si se îmbunãtãteste continuu, iar organizatia furnizoare de educatie trebuie sã asigure calitatea, sã implementeze propriul sistem de management si de asigurare a calitãtii, sã se autoevalueze continuu si sã propunã mãsuri ameliorative. Scoala este responsabilã de asigurarea interna a calitãtii, dar calitatea se asigura prin dialog si pe baza de parteneriat cu toti actorii implicati. ARACIP realizeazã si supune aprobãrii Guvernului României standardele de autorizare, de acreditare si de calitate, precum si metodologiile corespunzãtoare.

În asigurarea calitãtii educatiei sunt avute în vedere trei domenii fundamentale de organizare si functionare. Criteriile, standardele si indicatorii de performantã trebuie sã fie astfel formulati, încât accentul sã nu fie pus numai pe conformarea unei organizatii la un set predeterminat sau predefinit de conditii cantitative si calitative, ci si pe angajarea deliberata, voluntara si proactivã a institutiei pentru realizarea anumitor performante demonstrabile prin rezultate efective. Aceste domenii sunt:

a) capacitatea institutionalã care rezultã din organizarea internã si infrastructura disponibila pentru a îndeplini obiectivele programelor educationale;

b) eficacitatea educationalã care constã în mobilizarea de resurse umane si financiare, cu scopul de a determina elevii sã obtinã rezultate cât mai bune în învãtare;

c) managementul calitãtii care rezultã din structurile, practicile si procesele prin care se asigura in institutie îmbunãtãtirea continuã a serviciilor educationale.

MANAGEMENTUL CALITATII

Acesta trebuie sã fie centrat pe acele strategii, structuri, tehnici si operatii prin care institutia demonstreazã ca îsi evalueazã performantele de asigurare si îmbunãtãtire a calitãtii educatiei si dispune de sisteme de informatii care demonstreazã rezultatele obtinute în învãtare. Importanta acestui domeniu constã, pe de o parte, în concentrarea asupra modului în care institutia gestioneazã asigurarea calitãtii tuturor activitãtilor sale, iar pe de alta, de a face publice informatiile si datele care probeazã un anumit nivel al calitãtii.

Cele trei domenii sunt complementare, iar utilizarea lor este obligatorie, în conformitate cu prevederile legale. In acest sens, orice institutie de învãtãmânt preuniversitar este invitatã sã ajungã la stadiul în care dispune de mijloacele si informatiile care sunt structurate pe cele trei domenii, tinând cont de profilul sau specific si de misiunea si obiectivele pentru care a optat.

Conducãtorul institutiei, prin Comisia pentru evaluarea si asigurarea calitãtii din institutie este responsabil de elaborarea si realizarea strategiilor privind calitatea,structurate pe cele trei domenii.

Dar, concluzia este una, si anume, cã evaluarea corectã a calitãtii educatiei se poate face numai prin combinarea de autoevaluare, evaluare internã si evaluare externã.

Reforma învãtãmântului a inclus si pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie, dar abia recent, calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate si pentru învãtãmântul preuniversitar. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti, împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global si a actiona local”.