Comunicarea Managerială

Capitolul I Ce este comunicarea managerială

1.1 Ce este comunicarea și ce importanță are în management

Comunicarea este prezentă in tot ce facem in viaţă şi este esenţială pentru a putea munci și trăi. Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de informatii de la un emitent (expeditor) la un primitor (destinatar), în conditiile realizarii aceleiasi semnificatii a continutului mesajului la cei doi subiecți. Dacă este prezentă inţelegerea comună a mesajului, comunicarea este efectivă.

Comunicarea este mijlocul, modalitatea concretă de lucru a unui manager, prin care acesta infăptuieşte coordonarea unui grup uman intr-o organizaţie. Succesul in management depinde decisiv de abilitatea de comunicare a managerului. Programele, şcolile, facultăţile, in general sistemele de formare, pregătire şi perfecţionare a managerilor profesionali, pun un accent deosebit pe dezvoltarea şi şlefuirea abilităţilor, dexterităţilor de comunicare ale studenţilor ce vor să practice managementul. “Cel mai important lucru pe care l-am învatat în scoala a fost cum sa comunic”, a afirmat Lee Iacocca, unul dintre cei mai faimoşi manageri americani ai ultimelor decenii.

Importanţa dexterităţilor in comunicare, in general şi pentru un manager, in special, este evidenţiată de ponderea acesteia, precum şi de caracteristicile şi consecinţele comunicării pentru performanţele organi¬zaţiei. Studii empirice ne oferă următoarele date in acest sens:

=^> 75% dintr-o zi de muncă vorbim şi ascultăm;

=^> 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis;

=^> 75% din ce auzim cu acurateţe, uităm in următoarele trei

săptămâni. În medie, 70% din timpul de lucru al unui manager se consumă pentru comunicare, având aproximativ următoarea structură:

• 9% citeşte;

• 16% scrie;

• 30% vorbeşte;

• 45% ascultă.

Rezultă clar că succesul in poziţia de manager este larg condiţionat de abilitatea de a transmite şi primi mesaje convingătoare şi eficace. Practica a relevat că una dintre cele mai dificile şi importante sarcini ale unui supraveghetor este comunicarea. De asemenea, că avansarea din poziţiile manageriale de mijloc are drept prim criteriu abilitatea de a comunica cu superiorii. Dexteritatea in comunicare poate crea sau intrerupe o carieră.

Majoritatea problemelor in activitatea unei organizaţii şi a managementului ei are drept cauză slaba comunicare, 70% din intreaga comunicare in afaceri eşuează în atingerea scopurilor propuse.

Importanţa comunicării in cadrul unui efort organizat a fost recunoscută de numeroşi autori aparţinând diferitelor curente şi şcoli de management, indeosebi de relaţionişti şi sistemişti. Relaţioniştii, de exemplu, accentuează problemele umane ce apar in procesul comunicării, concentrându-se asupra identificării barierelor in calea unei bune comunicări, cu deosebire a celor in relaţiile interpersonale.

Comunicarea managerială nu poate fi privită în afara managementului. Ea reprezintă o componentă majoră, fundamentală a acestuia. Evoluţia managementului a determinat apariţia unor forme specifice de comunicare managerială pentru fiecare etapă din dezvoltarea sa. Datorită diferenţierii atribuţiilor sale şi a complexităţii acestora (ca administrator, organizează procesele existente la nivel organizatoric, ca lider decide, ia decizii, conduce eficient; ca întreprinzător acţionează în momentul potrivit pentru buna funcţionare a organizaţiei), comunicarea managerială devine o adevărată forţă, ocupând un loc central în activitatea oricărui manager.

Fiecare manager trebuie să dezvolte şi să promoveze o politică bazată pe un sistem de comunicare care să-i permită ajustarea permanentă a structurii şi a procesului organizaţional la condiţiile în continuă schimbare. De asemenea, prin rolul său de negociator, de promotor al politicii organizaţionale şi transmiţător al acestei politici, managerul trebuie să-şi formeze şi să întreţină o reţea de contacte cu partenerii organizaţiei, în realizarea politicii externe şi, în acelaşi timp, o reţea de informaţii deosebit de utilă în realizarea politicii interne a instituţiei.