Cultura Organizațională Primăria Timișoara

INTRODUCERE

Cultura organizaţională este un concept care s-a afirmat recent şi a influențat semnificativ modul de gândire şi acțiune al cercetătorilor, a managerilor şi întreprinzătorilor, a specialiștilor din diverse organizaţii, profesorilor şi studenţilor, din toate zonele lumii.

Conceptul de cultură organizaţională este fundamental pentru explicarea unor fenomene critice în funcţionarea organizaţiilor, fenomene precum crearea ierarhiei de valori de care depinde procesul de direcţionare strategică a sistemului, stabilirea cadrului exemplar al relaţiilor interumane, interpretarea timpului şi spaţiului, configurarea sistemului informaţional sau determinarea atitudinilor fundamentale faţã de mediul intern şi extern.

Prin culturã organizaţională în organizaţiile publice se înţelege ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale, materiale, intelectuale şi afective rezultate din modul de gândire, simţire şi din personalitatea indivizilor, manifestate în procesele de muncă care determină semnificativ misiunea organizaţiilor publice şi obiectivele fundamentale ale acesteia .

Componentele culturii organizaţionale sunt asemănătoare cu cele ale culturii naţionale, întâlnim şi aici eroi, ritualuri, mituri şi, într-o anumită măsură, valori.

Cunoaşterea culturii organizaţionale este necesară şi utilă, întrucât constituie, probabil, unicul şi cel mai folositor element anticipativ, pe termen lung, al unei organizaţii. Poate fi dificil pentru cineva atât din interior cât şi din afară să pătrundă în cultura organizaţiei, aceasta fiind deseori considerată drept un univers de convingeri, valori şi concepţii oferite odată pentru totdeauna şi care este rareori declarat ori supus chestionării, mai ales de cei care au o experienţă limitată în privinţa altor organizaţii sau culturi. Cu toate acestea, o asemenea înţelegere a comportării colective este esenţială, în situaţiile în care este nevoie ca organizaţia sã se adapteze unor condiţii schimbătoare, incluzând aspiraţiile şi aşteptările membrilor ei.

I. CULTURA ORGANIZAȚIONALÃ

I.1 Definirea conceptului de cultură organizațională

Potrivit specialistilor se pot delimita, în funcţie de cuprindere şi naturã la nivelul unei ţãri, patru categorii de culturã:

- Naţionalã;

- Economicã;

- Pe ramuri de activitate economicã;

- Organizaţionalã;

Cele mai importante categorii sunt:

- cultura naţionalã, element definitoriu pentru o naţiune ce marcheazã intens şi în multiple moduri evoluţia fiecãrei ţãri;

- cultura organizaţionalã, componentã şi determinat major al stãrii funcţionalitãţii şi performanţelor fiecãrei organizaţii, indiferent de natura sa;

Cultura organizaţională este un concept care afirmat recent şi a influențat semnificativ modul de gândire şi acțiune al cercetătorilor, a managerilor şi întreprinzătorilor, a specialiştilor din diverse organizaţii, profesorilor şi studenţilor, din toate zonele lumii.

Conceptul de culturã organizaţionalã este dificil de definit, în literatura de specialitate nu are o definiţie unanim acceptatã. Totuşi dacã ar fi sã definim cultura organizaţionalã am putea spune cã aceasta “rezida din ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predominã în cadrul sau şi îi condiţioneazã direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele” . Cultura unei organizaţii determinã “personalitatea” acesteia, adicã felul în care functioneazã; companiile au culturi, aşa cum oamenii au personalitãţi.

Cultura organizaţională în organizaţiile publice înseamna ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale, materiale, intelectuale şi afective rezultate din modul de gândire, simţire şi din personalitatea indivizilor, manifestate în procesele de muncă care determină semnificativ misiunea organizaţiilor publice şi obiectivele fundamentale ale acesteia.

Componentele culturii organizaţionale sunt asemănătoare cu cele ale culturii naţionale, întâlnim şi aici eroi, ritualuri, mituri şi, într-o anumită măsură, valori.