Cultura organizațională și mediul de afaceri - Italia

Cultura organizațională reprezintă suma credințelor, valorilor și ipotezelor împărtășite de oamenii care exista într-o organizație. Conceptul de cultură organizațională se referă la tot ceea ce înseamnă standarde colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme și obiceiuri care există într-o organizație. În componenta culturală putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente și limbaj comun, ritualuri și simboluri, dar preponderent avem componente mai puțin vizibile: percepții și reprezentări despre ce este “valoarea” in organizație, mituri, standarde empirice despre ce înseamnă a munci bine și a te comporta corect, etc.

Ravasi și Schultz (2006) au afirmat că o cultură organizațională reprezintă un set de ipoteze mentale comune care ghidează interpretarea și acțiunea în cadrul organizațiilor prin definirea unui comportament adecvat pentru diferite situații.

În cadrul unei culturi pot exista subculturi, sau culturi mai mici, care se dezvolta în cadrul unei organizații mai mari și sunt bazate pe diferențe în ceea ce privește instruirea, ocupația sau scopurile diverselor departamente.

Cultura organizațională se formează datorită interacțiunilor repetate între membrii organizației, a aducerii în comun a credințelor și valorilor indivizilor care o alcătuiesc deși exista factori modelatori puternici care o particularizează cum ar fi: stilul de conducere și implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile și know-how-ul și mai toate sistemele care oferă valoare și suport unui anumit tip de munca și unui anumit tip de comportament.

Specialiștii acordă o importantă deosebită culturii organizaționale, considerând-o esențială pentru reușita organizației. Culturile puternice influențează membrii organizației în așa fel încât aceștia să conlucreze în beneficiul organizației: acele organizații care au reușită în afaceri au culturi puternice, care le permit un grad mare de adaptabilitate la mediul extern și un ritm susținut de optimizare/îmbunătățire în sfera lor de activitate.

În ansamblu, există două niveluri de cultură organizațională , cel vizibil sau exterior și cel din profunzime, din interior. Nivelul exterior se observă în codul vestimentației la locul de

muncă, în modul în care sunt aranjate birourile, în modelul comportamental existent în

organizației, în modul în care angajații firmei își tratează clienții.

Cultura organizațională se regăsește în următoarele elemente ale vieții organizaționale:

- istorioarele – relatările despre evenimente și personaje importante

- eroii – managerii foarte performanți, fondatorii

- ritualurile – evenimentele specifice din viața firmei

- simbolurile – steagurile, sigla;

Nivelul profund, din interior, al culturii organizaționale, constă din valori ce stau la baza

credințelor care influențează comportamentul și dau naștere la aspecte ale culturii exterioare. Aceste valori sunt esențiale pentru cultura unei organizații puternice și deseori sunt făcute publice în declarații oficiale de misiune și scop. Aceste valori se stabilesc și se mențin de către managerii organizației: ele trebuie să îndeplinească cel puțin 3 criterii de influenta în organizație:

1. relevanța

2. deschiderea

3. forța

Italia

Italia face parte din categoria statelor sud-europene din Peninsula Italicã. Relieful cuprinde douã părți: una continentalã reprezentantã prin versantul sudic al lanțului alpin şi câmpia Padului şi una peninsularã reprezentatã de Munții Apenini, zone deluroase şi câmpii litorale.

Tipul climatic dominant este cel mediteranean excepție face Câmpia Padului în care se distinge climatul continental.

Structura națională a populației reflect o dominare a etniei italiene la care se adaugă: greci, romani, sârbi, germani, etc.

Economia- Italia face parte din categoria statelor dezvoltate, existând totuși diferențe între nordul şi sudul ţãrii. Nordul este foarte dezvoltat, fiind inima economicã a statului, în schimb sudul este slab dezvoltat datoritã cauzelor naturale (soluri cu fertilitate scăzută, seismicitatea maximã, climatul mai uscat).

Turismul are o contribuție deosebitã la dezvoltarea economiei. Dispune de numeroase obiective turistice naturale şi artificiale.

Italia dispune de o rețea de transporturi deosebit de dezvoltatã: cãi ferate, șosele. Dispune de mari aeroporturi la Roma, Napoli, Veneția, etc.