Economia și Gestiunea Firmei

În conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential îl au strategiile elaborate de catre organismele manageriale. Schimbarii conceptiilor privind organizatiile în general si firmele în special, i-a corespuns abordarea diferita a strategiei. Primii care au punctat importanta deosebita a strategiei, în ordine cronologica, au fost: Alfred Chandler, Kenneth Andrews, Igor Ansoff, G. Hofer, D. Schendel, Brian Quinn, Henry Mintzberg si Michael Porter.

Cele mai recente definitii ale strategiei sunt prezentate de catre Henry Mintzberg, astfel:

- strategia ca o perceptie, prin care desemneaza un curs prestabilit de actiune, pentru a solutiona o situatie;

- strategia ca o schita sau un proiect ce consta într-o manevra menita sa asigure depasita sa asigure depasirea unui contracurent sau oponent;

- strategia ca un model ce stabileste o structura de actiuni consistente în plan comportamental;

- strategia ca o pozitionare a firmei ce rezida în mijloacele de identificare a locului pe care organizatia îl are în mediu sau, cel mai frecvent pe piata;

- strategia ca o perspectiva ce implica nu numai stabilirea unei pozitii, dar si o anumita percepere a realitatii ce se reflecta în actiunile sale, vizând piata, tehnologia etc.

În alta acceptiune, prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, împreuna cu resursele alocate, în vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei. Trasaturile definitorii ale strategiei, obligatoriu de îndeplinit, sunt urmatoarele:

- Întotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective.

- Strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3 - 5 ani. De aici si gradul ridicat de risc si incertitudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor în procesul operationalizarii.

- Sfera de cuprindere a strategiei este organizatia în ansamblul sau – cel mai adesea – sau parti importante ale acesteia.

- Continutul strategiei se rezuma la elementele esentiale, concentrându-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara.

- Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului în care îsi desfasoara activitatea.

- Strategia reflecta, într-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor.

- Prin strategie se are în vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung , tinând cont atât de cultura firmei, cât si de evolutiile contextuale, aceasta reflecta cultura organizatiei.

- Obtinerea unei sinergii cât mai mari constituie întotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei.

- Prin modul cum este conceputa strategia este necesar sa aiba în vedere si sa favorizeze desfasurarea unui intens proces de învatare organizationala. Învatarea organizationala are în vedere capacitatea organizatiei de a sesiza schimbarile în mediul în care opereaza si de a raspunde lor.

- La baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii. Potrivit acestuia, exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv.

- Strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeholderilor. Se recomanda o negociere distributiva, bazata pe descoperirea de multidimensiuni, care sa nu fie complet opuse.

- În firmele contemporane, chiar si în cele de mici dimensiuni, strategia are, de regula, un caracter formalizat, îmbracând forma unui plan.

- Obtinerea avantajului competitiv, referitor esentialmente la costul sau calitatea produsului, constituie scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale.

Caracteristicile deciziilor strategice sunt:

a. Se refera la activitatile organizatiei.

b. Implica armonizarea activitatilor organizatiei cu mediul.

c. Are în vedere sincronizarea activitatilor organizatiei cu potentialul resurselor.

d. Implica alocari si realocari majore de resurse.

e. Afecteaza deciziile operationale, întrucât genereaza un lant de decizii de importanta mai redusa si de activitati operationale, privind utilizarea resurselor.

f. Sunt influentate nu numai de elementele contextuale si resursele disponibile, dar si de valorile si asteptarile persoanelor care detin puterea în cadrul organizatiei.

Strategiile de firma pot fi abordate din mai multe puncte de vedere:

1. Dupa sfera de cuprindere, pot fi: globale si partiale.

2. Dupa gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei: integrate si independente.

3. Dupa dinamica principalelor obiective încorporate: de redresare, de consolidare si de dezvoltare.

4. Dupa tipul obiectivelor si natura abordarilor: de privatizare, de restructurare, manageriala si joint-venture.

5. Dupa atitudinea fata de piata: inovationale, ofensive, de specializare, de diversificare, organizatorice si informationale.

6. Dupa natura viziunii, obiectivelor si mijloacelor încorporate: economice si administrativ – economice.