Etică managerială

1. Morala, etica, deontologie

In teorie, dar si in practica intalnim adesea termenii de “etica”, “morala”,”deontologie”.

Acestia au partial sensuri diferite, chiar daca se refera in general la aceeasi problematica.

Termenul “morala” desemneaza un anume cod social, un ansamblu de reguli carora fiecare individ trebuie sa i se conformeze pentru a fi acceptat in societate. Moralitatea se refera la standardele de comportament dupa care oamenii sunt judecati, in mod particular in relatiile cu ceilalti. Morala reprezinta astfel totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflctate in principii, normelor, regulilor determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile indivizilor intre ei, precum si dintre acestia si colectivitate, in functie de categoriile bine, rau, datorie, drepttte, nedereptate si a caror respectare se intemeiaza pe constiinta si pe opinia publica. In sens mai larg, de asemenea, morala cuprinde si fenomenele care tin de constiinta morala si individuala, calitatile si defectele morale, judecatile si sentimentele morale, valorile morale etc.

Morala este o forma specifica a raporturilor dintre oameni, dintre diferite grupuri sociale. Ea depinde de conditiile existentiale ale unei anume comunitati umane, deci nu poate avea un caracter abstract, general valabil, ci mai degraba ii este propriu un caracter relativ. Caci, asa cum spunea Blaise Pascal, “ce e bine dincolo de Pirinei e rau dincoace de Pirinei”. Si totusi, de-a lungul istoriei, de la un tip de oranduire la alta, raman valabile numeroase elemente de morala; imperative precum “sa nu ucizi”, “sa nu furi”, “sa-ti respecti cuvantul dat” si altele nu tin de o anumita epoca, ci de caracterul omului de fiinta posesoare a constiintei de sine. Ele sunt considerate norme morale generale sau universale.

In timp ce morala este considerata un fenomen real, ce tine de comportamentul cotidian, de viata practico-spirituala reala a indivizilor si colectivitatilor umane, “etica” desemneaza teoria care are ca obiect de studiu acest fenomen real. Etica semnifica deci”stiinta binelui si raului”.

Se mai poate spune ca etica incadreaza sistemul de credinte care sustine un punct de vedere al moralitatii. In acest sens, etica se refera la sistemul relationat de credinte al majoritatii oamenilor.

Privita la modul general, etica este o teorie filosofica a moralei cuprinzande de obicei o doctrina despre esenta acesteia(etica teoretica) si o fundamentare a unui sistem de valori, norme, categorii morale(etica morala).

In sfarsit, termenul “deontologie” desemneaza normele de conduita si obligatiile etice in cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a obligatiilor morale in acea profesie

(de ex. Deontologia medicilor, a avocatilor etc.) Ea aplica deci anumite nome morale particulare.

Toti cei trei termeni au referiri la ceea e este “drept”. “corect”, “just”. Astfel, atunci cand vom vorbi despre etica afacerilor, in acest curs, vom include toate cele trei acceptiuni.

2. Necesitatea eticii in afaceri

Orice intreprindere are o anumita responsabilitate in plan economic si social; acesta este un punct de vedere acceptat in prezent acceptat in prezent de toti “actorii” lumii afacerilor. Dar masura in care aceasta responsabilitate se imparte intre cele doua planuri-economic si social-este perceputa in mod diferit. In ceea ce priveste latura economica, se vorbeste in principal despre doua abordari:

- Abordarea clasica-firmele exista pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzactie; Milton Friedman sustinea ca principala raspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel incat sa maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al actionarilor; iar acestia, la randul lor, au o singura preocupare: rezultatele financiare.

- Abordarea socio-economica-“maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei; prima este asigurarea supravietuirii acesteia”. Argumente:

1. societatile comerciale sunt persoane juridice inregistrate intr-o anumita tara si trebiue sa se conformeze climatului legal si de afaceri di tara respectiva; deci ele nu sunt responsabile numai fata de actionari;

2. orizontul de timp al existentei firmei este unul lung, deci ea trebui sa urmareasca rezultatele economice pe termen lung si in acest scop va accepta si unele obligatii sociale si costurile ce le sunt asociate;