Funcțiile managementului

1. Evolutia managementului ca stiinta

Ce este managementul?

1.1 Managementul ca proces

Urmãreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrãri) în proces, iar obiectivele outputuri (ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre ieşiri şi intrãri, care indicã productivitatea organizaţiei.

Dacã managementul poate fi sintetizat doar în aceste câteva cuvinte, ce-ar fi de spus despre manageri?

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de abilitãţile personale - conduc procesul cãtre atingerea scopurile urmãrile.

Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizaţii personalul este implicat, mai mult sau mai puţin, în managementul procesului.

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinţe de dezvoltare a societãţii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de cunoştinţe şi practici, a cãror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi perfecţionare.

1.2 Managementul ca disciplinã

Este un domeniu al ştiinţei cu principii, concepte şi teorii proprii, iar scopul sãu major este ca acestea sã fie învãţate şi înţelese pentru a fi aplicate cu succes.

Bazele teoretice ale managementului îşi propun sã dezvãluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele şi regulile acţiunii eficiente. Arta conducãtorului înseamnã priceperea de a transpune aceastã teorie în practicã.

1.3 Managementul ca personal

Se pune de multe ori întrebarea, de ce o firmã are un succes atât de mare, sau de ce a dat faliment? Rãspunsul este aproape acelaşi: a avut sau nu un management bun.

Termenul face referire la oamenii care, în diferite colective, sunt responsabili de coordonarea şi conducerea organizaţiei. Managerii sunt persoane individuale care conduc un anumit nivel ierarhic al organizaţiei.

1.4 Managementul ca mijloc de a face carierã

Managementul, bine înţeles şi aplicat, aduce un profit substanţial organizaţiei; ca atare, persoanele implicate în acest proces au posibilitatea sã-şi arate calitãţile şi sã urce treptele ierarhice, chiar pânã în vârful piramidei.

Concluzionând, managementul poate fi privit ca ,,personalul" care dorind sã-şi facã o ,,carierã" în domeniu trebuie sã studieze ,,disciplina de învãţãmânt management" pentru a o practica în ,,procesul de management". Este procesul ce presupune ca una sau mai multe persoane sã coordoneze activitatea altor persoane, pentru a obţine rezultate, care nu pot fi atinse de nici o persoanã care acţioneazã singurã.

Este de remarcat cã, deşi disciplinã distinsã, cu domeniul bine delimitat, managementul este totuşi o disciplinã de interferenţã, integratoare, globalã, care opereazã cu noţiuni din:

- discipline generale (matematicã, teoria sistemelor, ciberneticã);

- discipline sociale (filozofie, psihologie, sociologie, drept şi legislaţie);

- discipline economice (economie, finanţe, comerţ);

- discipline tehnice şi tehnologice de specialitate descriind cât mai corect procesul de producţie.

Folosirea managementului ca ştiinţã prezintã avantajele unei activitãţi raţionale sistematice, bazatã pe cunoaşterea legilor şi principiilor care guverneazã dinamica fenomenelor.

Managementul reprezintã ansamblul acţiunilor întreprinse cu scopul direcţionãrii eforturilor unei colectivitãţi umane spre asigurarea progresului social şi material, pentru satisfacerea intereselor ce decurg din obiectivele majore stabilite pentru evoluţia sistemului. Managementul se dezvoltã în prezent prin amplificarea şi extinderea cercetãrilor în diverse domenii. Se contureazã, pe de o parte,tendinţa de diferenţiere a ramurilor de cercetare, iar pe de altã parte, se amplificã tendinţa de integrare în vederea cuprinderii aspectelor complexe ale conducerii (informatica, cibernetica, teoria sistemelor etc.). Se formeazã, astfel, un sistem al conducerii care cuprinde numeroase discipline în plinã evoluţie, cunoştiinţele acestora integrându-se într-un sistem logic structurat sub forma unor teorii, legi, principii ale managementului.

Se afirmã cã managementul este, poate, cele mai inexactã dintre ştiinţe. În particular, aceasta se datoreazã faptului cã se ocupã de fenomene asupra cãrora ştim încã prea puţin. Nu trebuie uitat, însã, cã şi în ştiinţa, poate cea mai exactã - fizica - sunt zone întregi unde cunoaşterea se dezvoltã pe bazã de speculaţie şi ipotezã.

2. Functiile managementului

2.1 Conceptul de funcţie a managementului

Managementul unei unităţi economice gravitează în jurul unor ctivităţi pe care trebuie să le înfăptuiască şi care, de fapt, se sintetizează în funcţiile (atributele) sale. Formarea acestor funcţii

ţine de începuturile ştiinţei managementului şi aparţine lui Henri Fayol. El a delimitat cinci funcţii al managementului - previziune, organizare, comandă, coordonare şi control - care prin conţinutul lor, în general, îşi păstrează şi azi valabilitatea. Ulterior au avut loc alte abordări ale funcţiilor managementului, apărând deosebiri faţă de ceea ce a conceput H. Fayol. Deşi numărul funcţiilor variază de la un autor la altul, totuşi, considerăm că esenţa lucrurilor este aceeaşi. Foarte adesea, anumite activităţi dintr-o funcţie sunt desprinse din context şi devin o funcţie de sine stătătoare. Modificările care au intervenit în acţiunea factorilor endogeni şi exogeni, fiecărei unităţi economice, au determinat mutaţii important în modul de manifestare a unor componente

ale funcţiilor managementului, dar fără să se schimbe în totalitate sensul acestora. În acest context putem aminti faptul că manifestarea funcţiei de comandă se concretizează în activitatea de antrenare şi motivarea acţiunilor întreprinse în procesul de management, dar nu se poate afirma că elementele de “comandă” au dispărut în totalitatea lor. Modificări semnificative s-au

produs şi în modul de manifestare a componentelor funcţiei comerciale în sensul că în momentul de faţă componenta care cuprinde activităţile de marketing, au un rol special. Sub această formă se pot formula aprecieri pentru fiecare funcţie a managementului. Abordările din ţara noastră, deşi cunosc anumite deosebiri, totuşi, cele mai multe dintre părerile formulate converg către următoarele funcţii: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare, controlevaluare.

În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management, care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi influenţare a oamenilor. Din această definiţie rezultă că procesul de

management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus, se continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit termen, se stabilesc sarcinile pentru componenţii unităţi şi se încheie cu analiza îndeplinirii lor. În procesul de desfăşurare a fiecărui ciclu de management se efectuează, într-o succesiune logică, anumite operaţii, care sunt sistematizate pe etape şi

reprezintă conţinutul celor cinci funcţii ale managementului.

Functiile managementului sunt:

1. Functia de previziune

2. Functia de organizare

3. Functia de antrenare-motivatie

4. Functia de coordonare

5. Functia de control-evaluare