Henry Fayol în știința administrației

Henry Fayol s-a nscut in anul 1841 si a decedat in 1925.Este cunoscut ca “parintele teoriei moderne a managementului”,considera ca a “conduce inseamna a prevedea,a organiza, a da dispozitii,a coordona si a controla”,aceasta afirmatie este si prima definitie in limba franceza a managementului data de Henry Fayol.Inainte de a deveni un manager de succes si un influent teoretician al administratiei,francezul Fayol a fost un bun inginer,care a reusit sa reduca riscurile de incendiu in minele de carbuni.

Activitatea lui Fayol ,care a sustinut nasterea unei stiinte a administratiei intreprinderii,se regaseste in continuarea celei de administrare a afacerilor publice.

La intrebarile puse privind domeniul initial de aplicare,numeroase lucrari ne fac sa rspundem ca originile managementului pot fi regasite atat in administratie,cat si in intreprindere.Primii teoreticeni in management se preocupa de organizatiile publice.In conceptia lui Fayol,acestea sunt “intreprinderi care nu au obiective monetare”.

Fayol in “Administratie industriala si generala” pune accent pe metodele de management,descompunand diferite elemente ale functiei administrative:previziune,organizare,comanda,coordonare,control si degajand astfel o serie de principii necesare bunului sau mers.Spre deosebire de Taylor,el refuza diviziunea autoritatii,care ar fi sursa de confuzie si de dezordine,dar accepta o relativa autonomie a lucratorilor la nivelul executiei.

El pune accent pe schema organizarii(organigrama)-o schema grafica a organizatiei,continand linii ale autoritatii si responsabilitatii si modul in care ele se conecteaza-pe care el a vazut-o ca principalul instrument al managementului.Imbratisand conceptul unitatii de comanda,conform caruia fiecare angajat primeste ordine numai de la superiorul sau ierarhic,Fayol considera ca oricine,in orice tip de organizatie,ar trebui sa-si cunoasca pozitia in organigrama,ca managerii cu puterea lor de a da ordine si cu obligatia de a fi ascultati,trebuie sa accepte responsabilitatea actiunilor lor si ca este extrem de important sa existe un personal de ajutor pentru corespondenta si planificare,ca si pentru control si imbunatatiri.Vederile lui Fayol,apropiate de ale lui Taylor,erau totusi mai concentrate pe probleme ale psihologiei umane,ca nevoia spiritului de corp comun al unei organizatii.

Aceste vederi nu erau bazate pe observatie stiintifica,ci pe experienta sa reusita de admin istrator si el este apreciat mai ales pentru abordarea formal-rationala a administratiei.

În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca:

eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management,

care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de

pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi

influenţare a oamenilor.

Prima functie care o gsim la Henry Fayol este functia de previziune,dupa altii specialisti este numita si de planificare.Aceasta functie cuprinde un ansamblu de activitatii prin care se asigura identificarea tendintelor existente,prefigurarea proceselor si fenomenelor viitoare,stabilirea obiectivelor de indeplinit si a resurselor necesare.

Daca vom considera organizatia sub forma unei piramide in 3 niveluri,putem defini piramida planificarii cu trei tipuri de activitati de planificare(strategic,tactice si operationale),carora le corespund trei tipuri de competente manageriale(conceptuale,manageriale sau administrative si tehnice).

In procesul de manifestare a functiei de previziune se disting 4 componente:

- elaborarea prognozei sau strategiei intreprinderii;

- elaborarea planurilor de medie durata;

- elaborarea programelor sau bugetelor;

- reconsiderarea prognozei;

Prognoza reprezinta evaluarea probabila efectuata pe baza stiintifica a evolutiei viitoare a componentelor cantitative si calitative ale unui domeniu de activitate,pentru o perioada delimitata de orizontul de timp ales.

Esenta prognozei este sa ofere intreprinderii o strategie.Aceasta face ca sferele de cuprindere ale investigatiilor necesare sa nu fie limitate.Uneori in imprejurari nefavorabile,strategia poate orienta intreprinderea spre consolidarea pozitiei,iar alte ori in imprejurari favorabile,strategia impune extinderea activitatii pe plan national si international.

Planificarea cuprinde un ansamblu de activitati orientate spre stabilirea si fundamentarea,pe baza de studii si analize a obiectivelor si surselor necesare realizarii obiectivelor si sureselor necesare realizarii obiectivelor pe o perioada determinata(trimestru,semestru,un an sau mai multi ani).

Locul elaborarii planurilor in structurile organizatorice ale intreprinderilor depinde,in general,de dimensiunea intreprinderii si de stilul de management:centralizat sau descentralizat.

Dimensiunea intreprinderii in continua crestere si gradul de descentralizare practicat in management pot face necesara existenta unor compartimente structurale de planificcare in cadrul fiecarei functiuni.Conducera planificarii este realizata de un manager,care stabileste atat strategia intreprinderii,cat si obiectivele generale ale intregii activitati.

Persoanele care lucreaza in compartimentul de planificare trebuie sa aibe patru aptitudini de baza:

- experienta practica;

- capabilitatea pentru a renunta la orice abordare injusta;

- cunostinte si preocupari legate de tendintele sociale,politice,sociale;

- abilitati de a lucra cu alti semeni;