Importanța Industriei Alimentare

Tehnologia alimentara este stiinta interdisciplinara a tehnicilor aplicate alimentelor în mod stiintific cu scopul de a evita pierderile datorate conservarii, conditionarii, înmagazinarii si distribuirii si de a mari valoarea nutritiva.

Industria alimentara asigura pastrarea si conservarea produselor alimentare, având ca scop, perfectionarea continua a tehnicilor de prelucrare, dar si asigurarea calitatii superioare a produselor.

În cazul industriei alimentare exista subramuri. Acestea se diferentiaza în functie de:

- Materii prime

- Procesele tehnologice utilizate

- Produsele finite obtinute

Ramurile industriei alimentare sunt:

-industria de morarit si panificatie;

-industria de prelucrare a carnii;

-industria laptelui.

Produsele alimentare de pe masa consumatorului sunt chiar cartea noastra de vizita. Chiar daca, calitatea materiei prime este exceptionala, produsul va ramâne în topul preferintelor consumatorului doar folosind cea mai buna metoda de procesare si ambalare.

Distributia rapida a bauturilor este vitala, atât pentru a satisface cerintele clientilor, cât si pentru a mari potentialul vânzarilor. Prin sistemele noastre bazate pe gaz, puteti servi rapid bauturi de orice fel, la temperatura dorita, indiferent de locatie.

Renumele nostru se bazeaza pe cunostinte, experienta si solutii stiintifice,adaptate la necesitatile si particularitatile fiecarui caz în parte, menite sa scoata si sa mentina, tot ce e mai bun din produsele alimentare - peste sau fructe, produse de panificatie, sosuri portionate sau semipreparate.

O industrie alimentara competitiva care functioneaza bine este o conditie esentiala pentru aderarea la Uniunea Europeana. Privatizarea sectorului alimentar românesc aproape ca s-a încheiat, dar se mai resimte înca o prezenta puternica a statului în unele subsectoare. Progresul înregistrat de privatizare e posibil sa fi contribuit la cresterea productiei si a productivitatii în industria alimentara, începând cu anul 1990. Optiunile pentru proprietatea privata au atras, de asemenea, un flux crescut de investitii straine directe, dar nivelul ISD în sectorul alimentar (si în agricultura primara) ramâne totusi scazut.

Mai mult, investitorii straini prefera în general sectorul comertului cu amanuntul si al restaurantelor, în timp ce ISD în sectorul de prelucrare sunt limitate la fabricile de bere si fabricile de lapte. Drept rezultat, micii proprietari privati (care reprezinta doua treimi din sector) sunt în general lipsiti de resurse financiare pentru îmbunatatiri tehnologice, iar fabricile de stat supradimensionate, cu tehnologie învechita, lucreaza cu o capacitate si eficienta scazute. Privatizarea procesatorilor de stat care au mai ramas (în special în subsectoarele importante ale zaharului si fructelor) în combinatie cu o promovare agresiva a ISD ar trebui sa devina o prioritate de prim rang.

Industria alimentara a României reprezinta 14% din productia industriala totala a tarii (18% din total industrii prelucratoare), iar valoarea productiei sale a fost mai mare cu 43,5% în decembrie 2004 fata de anul 2000 (comparativ cu cresterea de 25,0% pe total industrie prelucratoare) în termeni reali.

Nu putem face fata în exportarea produselor din industria alimentara fara a ne conforma exigentelor calitatii pe pietele îndrumatoare. Produsele nu vor putea corespunde în exclusivitate normelor si regulamentelor oficiale în vigoare pe piata importatoare: în afara de aceasta ele trebuie sa îndeplineasca specificarile cumparatorilor si gusturile consumatorilor. Pentru ca produsul sa atinga nivelul dorit, cadrele dirijante ale întreprinderilor de prelucrare din tarile exportatoare trebuie sa cunoasca în mod temeinic aceste diverse exigente si sa creeze conditiile necesare pentru a raspunde la ele. O întreprindere va parveni la nivelul calitatii care îi va permite, în termen de lunga durata, de a vinde articolele sale cu succes pe pietele exterioare, numai daca grija pentru calitate prezida în toate activitatile sale, de la receptia materiei prime pâna la distribuirea finala a produsului în strainatate.