Managementul Firmelor Japoneze

Introducere

Una dintre tarile cu cea mai exploziva si expansiva perioada de dezvoltare economica este Japonia, managementul nipon fiind adus in prim-plan incepand cu deceniul al saptelea al secolului XX. Acest miracol japonez prezinta trei trasaturi ale aparitiei sale:

-Argumentul cultural – are in vedere valorile caracteristice contextului japonez, dar si institutiile care avantajaza consensul.

-Teoria supraomului – in care este explicat faptul ca japonezul, multumindu-se cu putin, a creat valori mari numai din dorinta de a fi cel mai bun. Astfel, ia nastere capacitatea acestuia de a realiza produse de calitate, de a se implica in activitatile de crestere a eficientei economice.

-Sistemul de management japonez – cu un mod de aplicare a principiilor de management adaptat la caracteristicile sociale, culturale si economice ale Japoniei.

O importanta trasatura a managementului japonez este faptul ca acesta are un rol important in realizarea performantelor, acest tip de management aducand companiile japoneze intr-un timp foarte scurt pe aceeasi treapta cu cele americane, Toyota fiind pe locul trei in topul celor mai respectate companii ale lumii.

Astfel, consideram importanta prezentarea caracteristicilor managementului japonez, ansamblul elementelor ce au stat la baza evolutiei economice a Japoniei formand un model important si ilustrativ pentru tarile in curs de dezvoltare, inclusiv pentru Romania, pentru consolidarea si dezvoltarea economiilor acestora.

Capitolul 1

Coordonate culturale, sociale si economice

Un rol important in ceea ce priveste comportamentul organizational din interiorul intreprinderilor nipone il au elementele culturale ale acestei tari.

-AMAE desemneaza o stare specifica de dependenta si intrajutorare intre membrii unei colectivitati. Astfel, acest concept afecteaza psihicul si stabilitatea emotionala ale japonezilor, care prezinta un atasament emotional, evitand sa isi asume responsabilitati individuale, asteptand initiativa sefului, dar si protectia acestuia.

-DOZOKU are o semnificatie initiala de ansamblu de gospodarii sau de familii intre care se stabilesc relatii economice. De fapt, defineste legaturile dintre furnizori si subantreprenori, a caror raspundere e asumata de catre conducerea executiva.

-GRUPISMUL, PATERNALISMUL sau FAMILIARISMUL reprezinta celula de baza a organizatiei japoneze, promovandu-se grupul, nu persoana, dar si relatiile interumane;apartenenta japonezilor la un grup e realizata pentru protectie, afectiune.

-HABATSU sunt grupulete ce protejeaza interesele membrilor din acelasi colectiv si asigura un ansamblu de contacte si echilibre la nivelul sistemelor.

-IE are la baza conceptia potrivit careia “o persoana trebuie sa isi sacrifice interesul personal pentru interesul grupului din care face parte”; altfel spus, modalitatea prin care un lider incearca sa determine oamenii sa inteplineasca anumite obiective.

-IEMOTO reprezinta „un sistem de valori care reflecta angajamentele dintre master si discipol, exprimate in termeni de autoritate si disciplina”. Astfel, subordonatul trebuie sa isi respecte superiorul, care dispune de autoritate asupra lui.

-MURA sau comunitatea sateasca are acceptiunea unui univers al familiei si al firmei si semnifica “o modalitate de a realiza unitatea sociala”. Practic, Mura este un grup al carui scop e prosperitatea comuna, el fiind ghidat de o persoana care are rolul de a asigura armonia ( WA ).

-OMOGENITATEA poate fi considerat un element definitoriu datorita numarului mare de oameni care adopta aceleasi valori, norme si conceptii despre viata.

-ON este „expresia obligatiilor si indatoririlor care deriva din schimburile sociale voluntare”. Releva faptul ca achitarea unei datorii nu reprezinta automat stingerea acesteia, individul ramanand in continuare datornic.

-OYABUN-KOBUN relatii asemanatoare celor parinte-copil, in care superiorul trebuie sa ofere tratament egal subordonatilor, constituindu-se in procesul muncii intre persoane situate pe niveluri ierarhice diferite.

De asemenea, F. Trompenaars si G. Hofstede incadreaza contextul japonez prin prisma dimensiunilor culturale. Astfel, Trompenaars considera societatea nipona una particularista, in care predominante sunt relatiile mutuale dintre persoane, acestea avandu-si radacinile in relatiile oyabun-kobun, amae, mura etc. Se remarca o cultura neutra, in care indivizii isi ascund trairile si sentimentele. Predominarea persoanelor de tip G, care nu traseaza o linie clara intre spatiul privat mai mare decat spatiul public, subliniaza existenta unui grad de implicare difuz, dar nevoia de creare a unor relatii intre angajati, practica rotatiei posturilor la locurile de munca pentru a favoriza interactiunea acestora. La nivelul statutului unei persoane acesta este atribuit, fiind acordat pe baza anumitor criterii.

Pe de alta parte, abordarea lui Hofstede prezinta urmatoarele constatari: in contextul japonez accentul se pune pe colectivism in detrimentul individualismului, subliniandu-se importanta grupului si a loialitatii fata de acesta; puterea se afla atat la o distanta mare prin prisma primatului absolut al ierarhiei, cat si la o distanta mica prin cooperarea existenta la nivel decizional intre conducere si personal; evitarea incertitudinii ce pune accent pe stabilitate(angajare pe viata, promovare in functie de vechime); tendinta spre masculinitate in ceea ce priveste repartizarea rolurilor in societate.

La nivel economico – social societatea se bazeaza pe morala, care reprezinta „arta de a trai in grup, dorindu-se impiedicarea agresivitatii si apararea interesului pe termen lung, prin intermediul regulilor, actiunilor si valorilor comune, fondate pe experienta si adevar, insuflate prin educatie si asigurate printr-un control social”. Totodata, un rol major il ocupa guvernul si agentiile sale, care coordoneaza un management la nivel national si a caror principala activitate o reprezinta larga si intensa cooperare dintre guvern si cercurile economice japoneze(MITI – Ministerul de Industrie si Comert International fiind cel mai puternic minister si ofera o viziune asupra orientarilor din domeniul economic). Guvernul pune accent pe dirijarea si desfasurarea activitatilor intreprinderilor japoneze, dorind sa creeze industrii competitive pe piata externa, dar in acelasi timp sa le sprijine pe cele deficitare prin actiuni precum :

-formarea de carteluri pentru obtinerea unor produse complexe la preturi competitive pe piata externa

-reducerea productiei in exces prin stimulente financiare sau de alta natura

-diminuarea surplusului de munca din anumite sectoare si transferarea sa in sectoarele aflate in dezvoltare

-selectia firmelor puternice si furnizarea de capital pentru investitii

-finantarea activitatilor de cercetare-dezvoltare si a programelor de pregatire a angajatilor

-acordarea de subsidii pentru exportul anumitor produse

De altfel, intreprinderile japoneze dispun de libertatea initiativei, reprezentand instrumentul cresterii si evolutiei economice ale economiei nipone. Totodata, cercurile economice formate din lideri financiari proveniti din marile organizatii economice nationale(Kaidnren, Kiezi Doinkai, Nikkeiren, Nissko), numite ZAIKAI, se impun la nivel economic avand drept de veto in problemele economice majore ale Japoniei.

Evolutia din domeniul calitatii, reprezinta un alt element al dezvoltarii economice si cunoaste urmatoarele repere: In urma Razboiului Coreei( 1948) americanii maresc comenzile pentru industria japoneza, impunandu-le propriile procedee si norme de calitate; Deming introduce metoda de control statistic al calitatii, Premiul Deming pentru calitate reprezentand un stimulent pentru intreprinderi de a obtine cele mai bune rezultate in domeniul calitatii; Juran introduce gestiunea calitatii care presupune gruparea cheltuielilor datorate producerii unor produse de calitate pe categorii si intocmirea unui bilant al calitatii; crearea sistemului” cercurilor de calitate” a lui Ishikawa,reprezentate de mici grupuri de muncitori care se reunesc voluntar sub conducerea unui sef de echipa cu scopul solutionarii problemelor de calitate din propriul sector.

Economia nipona prezinta o structura duala: marile grupuri economice conlucreaza cu mii de firme, avand la baza strategii si sisteme de subcontractare. (ex: Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Fuji, Sonwa, Dai Schi Kongya). O amploare majora o are holdingul care reprezinta o societate cu actionariat anonim,care dirijaza mari firme si detine toata puterea; si intreprinderile mici,predominante, alcatuite din mai putin de o suta de angajati, concentrand insa 80% din populatia ocupata. Datorita unei economii bine pusa la punct,Japonia reprezinta un climat de afaceri pozitiv, atractiv pentru investitori. La baza economiei stau patru piloni: existenta unor importante resurse financiare, a unor porturi naturale valorificate prin amplasamente industriale, a unor resurse umane ocupate, educate si instruite, dar si practicarea unui management performant. Cu toate acestea economia s-a confruntat cu probleme datorita nefructificarii celor cinci elemente in dezvoltarea economiei bazata pe cunostinte: infrastructura bazata pe tehnologii moderne informatice si de comunicatii, reglementarea comunicatiilor, transformarea sistemelor de productie internationala si a sistemelor de inovare, restructurarea organizarii industriei si relatiile dintre industrie si universitati. Drept urmare, au fost concepute strategii corespunzatoare pentru a elimina aceste impedimente in dezvoltarea economica nipona.