Managementul Firmelor Moderne

CAP 1. SEMNIFICAŢIA MANAGEMENTULUI CA ŞTIINŢĂ

1.1 DEFINIRE

Termenul management are o semantică deosebit de complexă în sensul că desemnează ştiinţa conducerii organizaţiilor socio-economice şi stabileşte principiile şi metodele conducerii ştiinţifice a acestora.

Complexitatea semantică a termenului de management este determinată de sensurile sale multiple:

o Managementul constituie o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de cunoştiinţe – concepte,principii,metode şi tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele si procesele care au loc la nivel de conducere al organizaţiilor;

o Managementul reprezintă o artă care constă în măiestria şi talentul managerului de a aplica metodele şi tehnicile ştiinţifice de conducere în concordanţă cu cerinţele reale ale diferitelor situaţii, în condiţii de eficienţă;

o Managementul reprezintă şi o stare de spirit;

o Managementul este profesie – în cadrul ei persoane specializate în tehnicile manageriale sunt abillitate să ofere soluţii pentru problemele multiple şi complexe din acest domeniu.

1.2 PRINCIPII

La baza conturării managementului ca ştiinţă, au stat mai multe principii:

1. Pentru sistematizarea cunoştiinţelor acumulate este necesar să existe un cadru conceptual de referinţă;

2. Raţionamentul practic nu poate fi înlocuit de raţionamentul teoretic dar este facilitat de acesta, cu atât mai mult cu cât cunoştinţele sunt integrate într-un sistem teoretic;

3. Orientarea cercetării viitoare pentru identificarea şi explorarea unor zone noi ale activităţii manageriale sau pentru adaptarea acesteia la toate domeniile economico-sociale se realizează pe baza studiului de dezvoltare la care a ajuns sistemul teoretic;

4. Teoria despre ştiinţa managementului face posibilă predarea acestei discipline în instituţiile universitare şi post universitare;

5. Abordarea teoretică oferă cunoştiinţele necesare pentru întelegerea modului de funcţionare al unei organizaţii moderne şi premisele integrării ei şi mediul politic, economic, social, cultural, ştiinţific, tehnic şi juridic;

6. Conştientizarea că în societatea modernă managementul ştiinţific reprezintă un factor de creştere economic a generat implicit şi cerinţa identificării celor mai eficiente modalităţi de maximizare a acţiunii acestui element.

CAP 2. MANAGEMENTUL MODERN, VECTORUL PRINCIPAL AL CREŞTERII ECONOMICE

Se poate aprecia că s-a constituit deja un sistem teoretic şi metodologic în domeniul managementului definit ca ştiinţă, artă, stare de spirit şi profesie. Acest sistem cuprinde concepte, principii metode şi tehnici care formează cadrul structural al unei adevărate metaştiinţe a gândirii şi practici manageriale, de maxim interes şi cu rol important în societatea modernă.

Caracteristicile principale şi orientările de perspectivă ale acestei metaştiinţe moderne pot fi sintetizate astfel:

a) Oferă o viziune globală şi integratoare de abordare a problemelor manageriale.

b) Are un profund caracter interdisciplinar;

c) Are un profund caracter previzional;

d) Dinamismul managerial este determinat de creşterea frecvenţei schimbărilor din mediul de existenţă şi de acţiune al organizaţiei. Mediul este deosebit de complex, fiind caracterizat prin elemente:

- De natură diferită: politică, economică, socială, psihologică, culturală, etc.

- Pe planuri diferite: regional, raţional, de ramură, continental, mondial.

Din punct de vedere al influenţei pe care o au asupra managementului organizaţiilor se disting 3 tipuri de mediu:

- Stabil - care este practic inexistent;

- Schimbător – se manifestă de obicei în domeniul serviciilor şi al comerţului;

- Turbulent – cu schimbări extrem de frecvente.

e) Accentuarea caracterului finalist al acţiunilor manageriale, în mod direct sau indirect trebuie să asigure realizarea obiectivelor generale ale organizaţiei din punct de vedere:

- Axiologic – referitor la ordinea de importanţă a obiectevelor în funcţie de care se determină priorităţile acţiunilor manageriale;

- Sociologic – relaţia dintre aspiraţiile individuale ale membrilor organizaţiei şi direcţiile acesteia, în sensul armonizării lor;

- Psihologic

- Nomologic – referitor la condiţionările reciproce şi activităţile organizaţiei.

f) Caracterul universal al managementului este imprimat în ultimile decenii de transferul continuu de concepte, teorii, tehnici şi instrumente manageriale din domeniul activităţii industriale în toate celelalte domenii al vieţii şi activităţii umane.

g) Profesionalizarea funcţiei de manager.

Managementul modern reprezinta un sistem teoretic complex susţinut de un material faptic ilustrativ şi de rezultate ale generalizării materialului faptic (legi, teorii) cu metodologii proprii de investigare de natură ştiinţifică care oferă o concepţie generală proprie despre domeniul