Managementul German

Date generale

Sub raport tehnic, tehnologic, social, economic, modelul german de management este unul dintre cele mai eficiente din lume. Managementul postbelic german s-a impus ca model datorită unor performanţe economice durabile şi excepţionale obţinute într-un context economic special şi pe un fond cultural-religios specific.

După reunificare, Germania a devenit cel mai mare stat european (82 milioane locuitori, 357.000 km2, administrare federală, 26.000 USD/loc etc.), având în acelaşi timp o economie extrem de performantă. La baza managementului aplicat de companiile germane se află teoriile lui Max Weber privind eficienţa socială şi structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat „managementul birocratic”, însă el tratează noţiunea de birocratic în sens pozitiv, ca o sumă de principii/reguli de organizare socială extrem de riguroasă, în care se defineşte precis fiecare detaliu al funcţionării eficiente a organizaţiilor.

În perioada postbelică, economia Germaniei s-a orientat spre modelul unei economii sociale de piaţă, model ce se sprijină pe anumite principii:

- principiul respectării demnităţii umane, ce implică asigurarea unui standard ridicat de viaţă pentru toţi membrii comunităţii;

- principiul integrării obiectivelor vizate de individ în structura obiectivelor vizate organizaţie, ceea ce implică o dublă responsabilitate;

- principiul asumării conştiente a riscurilor specifice oricărei afaceri proprii;

- obiectivul unei afaceri este satisfacerea unor nevoi ale comunităţii (clientul şi piaţa) şi doar în plan secundar este vizat profitul;

- principiul potrivit căruia proprietatea privată este sacră şi inviolabilă.

Încă din secolul al XVII, statul german a avut un caracter federal şi un standard ridicat de viaţă iar puterea economică s-a bazat pe realizări tehnice şi economice de excepţie (cultură, ştiinţă, invenţii etc.).

La momentul actual, după reunificarea din 1990, economia Germaniei rămâne pilonul integrării UE :

- serviciile contribuie cu circa 66% în PIB, agricultura numai 1,5% din PIB;

- educaţia este obligatorie între 6-15 ani, apoi tip „part time” până la 18 ani. Există peste 300 universităţi finanţate majoritar de la buget dar administrate independent. Universităţile participă în 16 centre naţionale de R&D, activităţi ce sunt finanţate în proporţie de 60% de sectorul privat;

- se asigură peste 600 scheme de finanţare şi asistenţă pentru noi afaceri, fondurile având drept sursă guvernul federal, local, UE. Domeniile cele mai susţinute sunt IT, biotehnologii, telecomunicaţii, servicii ecologice;

- ca regulă uzuală, firmele germane elaborează strategii pe termen mediu şi lung, aplică o centralizare a deciziei şi un control riguros în realizarea obiectivelor pe subunităţi/centre de costuri.

Companiile germane situează în centrul preocupărilor un set de valori, aşa cum rezultă din figura de mai jos:

Figura nr. 1 Setul de valori al Companiilor germane