Managementul Procesului Investițional

1. Noţiunea de investiţie

Investiţia reprezintă o categorie financiară pe cât de complexă, pe atât de controversată. În primă fază, investiţia apare ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial. La o analiză mai complexă, investiţia reprezintă alocarea capitalurilor economisite în activităţi cu caracter profitabil care au rolul de a majora valoarea capitalului iniţial acordat.

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile.

În sens contabil, aceeaşi investiţie desemnează alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare.

Din punct de vedere al politicii generale a firmei, distingem două categorii de investiţii:

1. Investiţii interne – constau în în alocarea capitalurilor pentru achiziţia de active materiale şi nemateriale pentru dezvoltarea şi perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuire a bunurilor şi serviciilor firmei. Rolul acestor investiţii de creştere internă rezultă dintr-o strategie de specializare a producţiei şi de extindere a poziţiei pe piaţa de desfacere a bunurilor şi serviciilor sale. Păstrarea poziţiei concurenţiale determină eforturi din partea firmei pentru investiţii în cercetare-dezvoltare, în specializarea personalului şi îndeosebi în modernizarea tehnologiilor de producţie şi a reţelelor de distibuţie.

2. Investiţiile externe – constau în plasamente de capital pentru creşterea perticipării financiare la formarea capitalurilor (proprii sau împrumutate) ale altor societăţi comerciale. Strategia folosirii acestui tip de investiţii o reprezintă diversificarea activităţii. Investiţiile externe, cunoscute şi sub denumirea de investiţii financiare pun în evidenţă mai bine conceptul de portofoliu de proiecte de investiţii care caracterizează activitatea investiţională a firmei, în ansamblul ei.

Analiza globală a investiţiilor, din perspectiva teoriei portofoliului, are o mare relevanţă în urmărirea şi atingerea obiectivului major de creştere a valorii firmei. Într-o politică dinamică de investiţii se va face întotdeauna selecţia proiectelor care maximizează averea şi se va dezinvesti în activităţile care afectează negativ această avere. Dezinvestiţiile nu trebuie să apară ca o penalizare a unor proiecte vechi de investiţii care, în timp, au devenit mai puţin eficiente, ci ca o decizie într-o accepţiune dinamică de promovare a celor mai rentabile dintre ele.

Strategia diversificării portofoliului de titluri poate fi transpusă, folosind aceleaşi principii şi metode, la politica de investiţii a firmei, iar rezultatele vor fi, în timp, similare, respectiv creşterea continuă a valorii portofoliului.

Portofoliu de investiţii ale firmei şi sursele de capital

IMOBILIZĂRI:

- Necorporale

- Corporale

- Financiare (investiţii externe)

NEVOIA DE FOND

DE RULMENT

TREZORERIA:

- Valori mobiliare de plasament (investiţii externe)

- lichidităţi

CAPITALURI

PROPRII

DATORII

Putem spune că investiţia reprezintă o alocare permanentă (uneori durata este nedeterminată) de capitaluri, în achiziţia de active fizice şi/sau financiare, care să permită desfăşurarea unor activităţi rentabile, superioare ratei normale de rentabilitate acoperitoare pentru riscurile asumate.

Principalul risc asumat este alocarea astăzi a unui capital economisit, în speranţa obţinerii viitoare a unor fluxuri de venituri sau, mai exact, a unor fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri), pe durata de viaţă economică a investiţiei.