Managementul relațiilor interumane

1. Introducere

Termenul “Management” nu are o definitie fixa deoarece mediul ambient organizational se schimba constant; cel mai apropiat echivalent din limba Romana pentru management este “conducere”.

Putem afirma despre management ca reprezinta o arta, constituie o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit mod de a vedea si cauta progresul; sau constituie o stiinta. Managementul este considerat o stiinta deoarece este un ansamblu organizat si coerent de cunostinte, principii, metode si tehnici, prin care se explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce se produc in conducerea organizatiilor.

Managementul ca stiinta are:

- domeniu de referinta

- principii proprii

- opereaza cu metode si tehnici specifice pentru atingerea unor obiective

O definitie potrivita managementului in momentul actual ar fi: Managementul este procesul de previziune, organizare, motivare-antrenare, coordonare si control-regulare a eforturilor membrilor unei organizatii.

Functiile de management sunt actiunile intreprinse de subiectul conducerii sau manader potrivit stadiilor ciclului de management, ele sunt:

1. Previziunea

2. Organizarea

3. Motivarea-antrenarea

4. Coordonarea

5. Control-reglarea

Personajul principal al proceselor de management este managerul  orice persoana responsabila de realizarea celor 5 functii de management, prin care influenteaza comportamentul decisional si actiunile altor persoane, numite executanti. Dupa nivelul organizatoric la care actioneaza, managerii pot fi la nivelul de baza (supervizorii), la nivelul de mijloc sau la varf (top manageri).

Un manager trebuie sa posede trei abilitati fundamentale:

- Abilitatea tehnica: capacitatea managerului de a utilize procedurile, tehnicile si cunostintele dintr-un domeniu specializat.

- Abilitatea umana: tine de lucrul cu omul, de a intelege si de a motiva personalul la nivel individual sau de grup.

- Abilitati cognitive: capacitatea de a coordona si de a integra interesele si activitatile unei organizatii. Acestea vizeaza organizatia ca intreg. Intelegerea modului de dependenta intre ele a subsistemelor acesteia di anticiparea modului cum o schimbare in unul dintre aceste subsiteme adecteaza intreaga organizatie.

Ca un manager sa devina eficace, acesta trebuie sa se intalneasca si cu unele provocari “speciale” cum ar fi competitia din partea altor firme (in special cele straine), trebuie cautate constant noi cai de a creste volumul muncii productive atat de angajati cat si de manager, in ziua de azi managementul participative si munca in echipa duc la cele mai bune performante, managerii trebuie sa urmareasca directii etice.

Din punct de vedere individual, o persoana va avea rezultate managerial numai daca indeplineste trei cerinte fundamentale, absolute necesare oricarui manager eficace: sa simta nevoia de a conduce, sa simta nevoia de putere, sa manifeste capacitatea de intelegere.

Cel mai bun mod de a invata a deveni un manager eficace este sa lucrezi alaturi de un manager a-I observa munca zi de zi si a invata a fi un subordonat; de asemnea analiza muncii managerului, a reusitelor si nereusitelor acestuia este importanta, deoarece un manager se formeaza prin autoeducatie permanenta la locul de munca.

2. Importanta psihologiei in functia de manager

Pornind de la functiile managementului putem stabili ca un manager trebuie sa aiba capacitatea de :a prevede, a organizia, a motiva, a controla si a lua cele mai bune decizii in conformitate cu situatia data.

Dat fiind ca in managementrul relatiilor interumane elementul central este omul conasterea macar a unei baze in psihologie este o necessitate. Importanta unor cunostiinte in limbajul trupului (limbaj nonverbal) sau metalimbaj, fie o baza in NLP (neuron-linguistic programming  programare neuro-lingvistica) sau recunoasterea a unor anumite tipare de manipulare, este cruciala.

Un manager bun trebuie sa aiba capacitatea de a nu se lasa manipulat si daca situatia o cere sa fie in stare sa manipuleze. Trebuie inteles fapul ca si in relatiile interumane se aplica principiul drumului de rezistenta minima, iar un manager bun va tine cont de acest fapt crucial.

Astfel, intr-o situatie de negociere, situatia trebuie analizata si din perspectiva interlocutorului, trebuie cautate motivele rezistentie generate si adresate fiecare in parte.

Din postura interlocutorului ne putem da seama daca este sau nu cu adevarat deacord cu ceea ce spunem.

Tonalitatea vocii, precum si anumite elemente de gestica releva gradul de adevar al celor spuse.

Prin mimica si adaptarea ritmului respiratiei se creeaza raport – sentimentul de incredere.

Folosind anumite tipare de NLP interlocutorul poate fi convins sa dezvaluie mai multe despre el si natura problemei decat ar face in mod normal, iar anumite tehnici de manipulare pot fi extreme de utile in negocierea unui contract.

Totusi, este etic sa manipulezi ?

Manipularea este un instrument, etica acestuia fiind data de persoana care il foloseste si nu de instrument in sine. Putem distinge astfel intre Manipulare Pozitiva si Manipulare Negativa!Nu putem afirma sub nici o forma ca manipularea ca tehnica ar fi un bine sau un rau in sine!

Daca ar fi sa facem cateva distinctii, din perspectiva eticii, acesta este un teren, mult prea alunecos si fiecare il raporteaza la scopurile sale.

Distingem urmatoarele categorii de manipulare:

• Manipulare numai in interesul celui care o exercita (manipulare negativa)

• Manipulare in interesul persoanei manipulate (manipulare pozitiva)

• Manipulare care are ca scop satisfacerea ambelor persoane (manipulare dublu pozitiva).

Intr-adevar manipularea pentru multi este un cuvant tabu. Se prefera folosirea a unor termeni precum: influentare, negociere sau convingere.

Chiar si asa, manipularea exista pretutindeni, oamenii manipuleaza si sunt manipulati. Avantajul individual apare atunci cand acest fapt se trece in sfera constientului.