Managementul Resurselor Umane

Motto:” Dacă scopul este operă de artă,totuşi,nu trebuie neglijat artistul

În favoarea pînzei,pensulei şi a culorii.”

MATT HENNECKE

Introducere

În ultimele decenii ale secolului XX Managementul Resurselor Umane a devenit un subiect controversat datorită ansamblului de activităţi component care au ca scop crearea condiţiilor optime pentru desfăşurarea eficientă a activităţii în organizaţii.

Succesul unei organizaţii depinde de resursele umane ,adică de oamenii pe care îi are la dispoziţie,de experienţele lor profesionale şi de modul în care aceştia ştiu să se implice şi să-şi pună în valoare cunoştinţele şi experienţa în muncă. Sintagma potrivit căreia omul se află în centrul organizaţiei este o sintagmă foarte cunoscută şi frecvent utilizată în zilele noastre. Cu toate acestea, puţine organizaţii acordă suficientă atenţie acestui fapt, obiectivul lor fiind, mai degrabă, rentabilitatea pe termen scurt sau mediu.

Dezvoltarea economiei şi a tehnicii, transformarea rapidă a mediului social al organizaţiilor, creşterea responsabilităţii sociale şi a mobilităţii resurselor umane, schimbarea psihologiei industriale reprezintă aspecte semnificative care evidenţiază importanţa resurselor umane pentru o organizaţieObiectivele organizaţiilor se pot realiza in condiţii de eficienţă numai cu ajutorul resurselor umane pe care le au.

În contextul globalizării şi mondializării pieţelor, au loc continue schimbări semnificative ale mediului de afaceri, cu influenţe asupra conducerii organizaţiilor şi determinând mutaţii în calificarea resurselor umane şi în managementul acestora. Pe de alta parte, progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii contemporane, amplificarea cunoştinţelor în toate domeniile de activitate sunt factori de presiune pentru schimbări în organizarea structurală a firmelor şi în managementul acestora, în structura şi calitatea resurselor umane, precum şi în managementul acestor resurse.

Toate aceste schimbări afectează şi economia ţării noastre. În ce priveşte firmele româneşti, odată cu integrarea economiei româneşti în economia Uniunii Europene, atât numărul cât şi calitatea resurselor umane vor căpăta noi dimensiuni, greu de apreciat în momentul de faţă. Vor fi necesare metode noi de abordare a problematicii resurselor umane care să permită adaptarea lor la schimbările din mediul ambiant şi din organizaţii.

În această lucrare doresc sa prezint din punctul de vedere teoretic sau şi practic cum sa asigurăm şi să folsim cea mai importantă resursă de care avem nevoie pentru a asigura succesul organizaţiei noastre.

Cap I. Resursele umane-rolul şi importanţa lor

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata ,ca o reţea de organizaţii care apar,se dezvoltă sau dispar.

În aceste condiţii oamenii reprezintă o resursă comună şi,totodată, o resursă-cheie,o resursă vitală,de azi şi de mîine, a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea,dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora.

Orice proces economic şi social depinde în mod direct de asigurarea şi utilizarea resurselor umane. Intervenţia directă sau indirectă a resurselor umane condiţioneză existenţa producţiei şi a celorlalte activităţi economice şi asigură valorificarea mijloacelor de producţie de care dispune societatea făcînd posibilă şi satisfacerea nevoilor ei.

Mangementul resurselor umane(MRU) pune în evidenţă rolul şi poziţia resurselor umane în cadrul unui sistem determinat de relaţii, a unui mecanism de funcţionare cu cele două laturi, economică şi socială. - înseamnă acţiunile şi deciziile care determină natura şi conţinutul realţiilor între organizaţie şi angajaşii săi, precum şi cele care oferă o perspectivă asupra sistemului de angajare, caracterizat prin alinierea la strategiile şi politicile organizaţiei.

Managementul resurselor umane, reprezintă ansamblul de activităţi generale şi specifice, privitoare la asigurarea, menţinerea şi folosirea eficientă a resurselor umane( RU) din cadrul organizaţiei.

Managementul resurselor umane, presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi obiectivelor organizaţionale.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o întreprindere are doua categorii de obiective:

- Obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea şi planificarea resurselor umane.

- Obiective operaţionale, de natură tactică şi administrativă, care au in vedere activităţile vizînd conducerea zilnică a grupurilor de muncă.

Responsabilitatea MRU revine atît managerilor superiori cît şi departamentului de specialitate. Managerii superiori au datoria de a cunoaşte activităţile specifice ale RU, stimulînd cooperarea eficientă dintre comportamentele firmei si departamentul RU.

Managerul departamentului de RU are responsabilitatea promovării unei concepţii corecte asupra conţinutului activităţilor domeniului condus.

Principalele responsabilitati ale departamentului RU:

• Recrutarea şi angajarea personalului pe bază de competenţă.

• Elaborarea programelor de calificare şi de perfecţionare adecvate obiectivelor întreprinderii.

• Elaborarea planurilor de stimulare prin salarizare.

• Elaborarea sistemelor de stimulare nefinanciară.

• Integrarea rapidă a noilor angaţati.

• Elaborarea programelor de carieră pentru managerii înterprinderii.

Pentru indeplinirea acestor responsabilităţi, managerii superiori trebuie să stabilească cu şeful departamentului de RU principiile care vor sta la baza activităţii, precizind clar relaţiile cu celelalte componente ale organizaţiei.

Activitatile desfasurate in domeniul RU intra in sfera de competenta a unui mare de persoane, care pot fi grupate pe urmatoarele niveluri:Executiv (vice - preşedinte pe RU, directorul de personal);Functional (seful departamentului salarizare);Specialisti (salariaţi ce se ocupă cu analiza muncii);De birou (funcţionarii din cadrul departamentului, secretari).

Exista doua categorii de specialisti in domeniul RU:

A. Specialişti în probleme generale de RU: Aceştia (generalişti) sunt persoane cu responsabilităţi pentru o varietate largă de activităţi în domeniul MRU. Aceşti specialişti pot fi persoane care au fost angajate in departamentul RU la începutul înfiinţării întreprinderii sau pot fi cei care au venit/transferat din alte sectoare. În rezolvarea problemelor generalistul trebuie să ze bazeze pe o echipă de specialişti competenţi.

B. Specialişti într-un anumit domeniu al RU:Aceştia sunt persoane care au cunoştinţe şi experienţa într-un anumit domeniu al RU, cum ar fi: cercetarea, selecţia, salarizarea etc. Un aspect important care trebuie pus în evidenţă este acela ca specialiştii în acest domeniu trebuie să aibă cunoştinţe, deprinderi şi plăcerea de a lucra cu oamenii. De asemenea profesioniştii RU, trebuie să cunoască legile şi actele normative care reglementează activităţile respective cu privire la salarizare, protecţia socială, protecţia muncii etc.

Resursele umane se caracterizează prin raţionalitate, activitate conştientă îndreptată spre un anumit scop, cu desfăşurare activităţilor în funcţie de specific şi condiţii, grad de tehnicitate şi profesionalism, combativitate şi exigenţă. Ca element al producţiei şi prestărilor de servicii, resursele umane desfăşoară o activitate creatoare ca manifestare a capacităţii şi personalităţii.

Rolul primordial al resurselor umane se regăseşte şi în procesul de crestere al activităţii economice.

Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a cunoaşte şi învinge proprile limite, pentru a face faţă noilor provoări sau exigenţelor actuale şi de perspectivă. Toate celelalte resurse ale oganizaţiei sunt importante şi folositoare, însă resursele umane şi managementul lor sunt foarte importante şi foarte valoroase în confruntarea cu necunoscutul.

Decizile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile, deoarece acestea interconectează factorii individuali, orgaziţionali şi situaţionali care influenţează şi se regăsesc în decizile respective şi, totodată, trebuie să se răspundă unor cerinţe diverse care, la rândul lor, variază în timp în funcţie de variaţia factorilor respectivi. De asemenea decizile manageriale în domeniul resurselor umane variază de la o organizaţie la alta de la o subdiviziune organizatorică la alta sau de la o ţară la alta, deoarece decizile respective trebuie să corespundă nevoilor acestora, iar importanţa relativă a funcţilor sau activitaţilor din domeniul managementului resurselor umane nu este aceaşi în toate situaţile.