Managementul Resurselor Umane - Grupurile de Munca

1. Introducere

Pentru a analiza grupurile din perspectiva managementului resurselor umane, respectiv influenta lor asupra procesului de luare a deciziilor, asupra modului de îndeplinire a obiectivelor organizatiei si, pe de alta parte, modul cum pot fi influentate grupurile pentru a se obtine comportamentul dorit, este necesara o analiza a conceptelor si proceselor care au loc într-un grup.

2. Conceptul de grup în conducere si rolul lui

Grupurile umane nu sunt eficiente prin simpla lor existenta, ele presupun cunoastere si, pe aceasta baza, activare în sensul centrarii lor pe obiective. Pe de alta parte, problematica grupurilor umane ocupa o pondere deosebita deoarece acestea sunt:

1) componentele de baza ale structurilor organizatorice;

2) cadrul de referinta si micromediul de formare si manifestare a personalitatilor si de potentare a valentelor creative ale acestora.

În aceste conditii, grupurile sunt elemente si verigi ale structurii care nu numai ca mijlocesc raportul dintre individ si întreprindere, ci constituie chiar cadrul fundamental si necesar în care se constituie si se manifesta activ personalitatea umana, iar relatiile sociale care se dezvolta în interiorul acestora nu constituie doar conditiile externe ale procesului de formare a personalului, ci reprezinta chiar esenta ei.

Si totusi, asimilarea si exercitarea asupra individului a presiunii ansamblului de valori, norme si modele comportamentale specifice organizatiei nu se realizeaza în mod automat, prin simpla lor existenta în cultura organizationala a sistemului social care le promoveaza.

Pentru realizarea acestui proces, extrem de complex, este necesar sa fie îndeplinite doua conditii minimale:

1. individul sa faca parte din grupuri în cadrul carora sa se dezvolte relatii interpersonale specifice (de comunicare, socio-afective, de influenta etc.);

2. grupurile de apartenenta sa se afle sub incidenta unor organizatii care, preluând si îndeplinind anumite functii ale sistemului social, într-o forma explicita sau implicita, fac posibila transmiterea efectiva a sistemului de valori, norme si modele comportamentale pe care le promoveaza la nivelul membrilor ei.

Din multitudinea lucrarilor de specialitate au rezultat doua mari categorii de definitii:

Prima accentueaza rolul individului în cadrul grupului, grupul fiind "un numar de persoane care comunica între ele, adesea doar pentru o anumita perioada, numarul de membri trebuind sa fie suficient de mic pentru ca fiecare persoana sa fie capabila sa comunice cu celelalte «face-to-face».

O alta definitie reprezentativa a acestei prime categorii, care are meritul de a o completa pe prima, este: "un grup este orice numar de persoane care interconditioneaza între ele, sunt psihologic constiente de existenta celorlalti si percep ca fac parte din acel grup".

Existenta unui grup este, în aceste conditii, conditionata de:

- un numar redus de membri - face posibila perceptia interpersonala directa si reciproca, ceea ce permite numeroase alte conexiuni interindividuale (informationale, de atitudini etc.);

- relatii afective foarte strânse (simpatie, antipatie etc.);

- foarte intima interdependenta a membrilor grupului, nascuta în contextul actiunilor comune si având la baza sentimentul de solidaritate al acestora;

- diferentierea rolurilor între membrii grupului;

- existenta unor scopuri si valori comune, pe fondul carora se desfasoara relatii interpersonale între membrii grupului.

A doua subliniaza ca important pentru existenta unui grup este ca membrii sa lucreze împreuna, într-un anumit mod, pentru a atinge un obiectiv comun, si nu interconditionarea directa dintre membrii lui: "un numar de indivizi care interactioneaza, direct sau indirect, ca rezultat al unui interes comun sau pentru a atinge un obiectiv comun".

Indiferent de definitia acceptata, rolul grupurilor poate fi sintetizat astfel:

- realizeaza practic obiectivele organizatiilor din care fac parte;

- asigura cadrul necesar modelarii si structurarii personalitatilor;

- ofera premisele satisfacerii unor trebuinte specifice (de siguranta, apartenenta, recunoastere, autorealizare);

- constituie veriga prin intermediul careia membrii societatii influenteaza societatea în conformitate cu nevoile, aspiratiile si valorile specifice lor.

2.1 Clasificarea grupurilor

Exista numeroase solutii pentru clasificarea grupurilor. Prezentam, în continuare, câteva din cele mai importante criterii de clasificare a grupurilor, din punct de vedere al conducerii lor.

Astfel, în functie de:

1. tipul de relatii existente între indivizii care compun grupul (personale, afective, formale, contractuale) distingem:

grupuri primare - orientate spre un sistem închis de relatii interpersonale, predominant personale, afective (de exemplu: familia);

grupuri secundare - cu un sistem mai deschis de relatii interpersonale în care relatiile afective nu mai joaca nici pe departe acelasi rol (de exemplu: grupurile de munca).