Managementul Riscului

MANAGEMENTUL RISCULUI

1. Notiuni introductive în teoria riscurilor

Managementul proiectelor a aparut ca un instrument de planificare, coordonare, realizare si control al activitatilor complexe din proiectele industriale, comerciale, sociale, culturale si politice moderne.

Orice activitate moderna este privita ca un proiect modern, cu un caracter complex, care impune o viziune noua începând cu analiza necesitatilor proiectului si terminând cu reutilizarea eficienta a rezultatelor proiectului. Primul care furnizeaza ceea ce clientul doreste este câstigator si va supravietui în cadrul acestui sistem concurential. Solutia este realizarea de proiecte performante cu un management de proiect performant.

O afacere performanta înseamna o investitie într-un proiect performant, cu activitati previzibile si planificate. În acest caz, investitia trebuie facuta cu parteneri care au activitati previzibile pe o piata previzibila, cu evaluarea si minimizarea riscurilor.

Un proiect nou este un pas în necunoscut, pândit de riscuri si incertitudini. În toate domeniile anumite proiecte s-au dovedit a fi esecuri grave si costisitoare. De aici a aparut necesitatea de a întelege cum pot fi ameliorate cunostintele si practica atunci când este vorba de conceperea sau dezvoltarea unui proiect.

Managementul riscului este un proces de identificare, analiza si raportare sistematica a factorilor de risc. El presupune maximizarea probabilitatilor si consecintelor evenimentelor pozitive si minimalizarea probabilitatilor si consecintelor evenimentelor opuse obiectivelor proiectului.

Conform opiniei lui James Lam (unul dintre pionierii acestui domeniu) managementul riscului poate fi privit ca si un corp uman. Corpul reprezinta elementul coordonator, decident, iar membrele reprezinta diferite solutii care pot fi aplicate independent, dar care fiind coordonate produc rezultate mai eficiente.

Managementul riscurilor reprezinta totalitatea operaţiunilor prin care se urmăreşte limitarea pierderilor care pot afecta o organizaţie sau un grup. Prima etapă a managementului este modelarea ameninţărilor care presupune realizarea unei liste exhaustive a riscurilor ce pot afecta o companie. Urmează evaluarea riscurilor, iar in final aplicarea măsurilor de diminuare a pierderilor: prevenirea evenimentelor nedorite, externalizarea operaţiunilor cu risc ridicat şi asigurările fiind câteva dintre cele mai utilizate modalităţi de prevenire a daunelor. Procesul de management al riscurilor trebuie să fie unul permanent, deoarece în fiecare zi pot să apară noi riscuri care trebuie controlate înainte de a deveni imparabile şi de a duce la dezastru. Companiile care au aplicat procesul de management al riscului au beneficiat de diferite avantaje: o alocare mai eficienta a resurselor, costuri mai mici de transfer a riscului, identificarea mai precisa a expunerii la riscuri din cadrul companiei.

Pentru ca notiunea de calitate totala în cadrul proiectului sa-si pastreze sensul adevarat, trebuie avuta în vedere importanta relatiilor client-utilizator, furnizor-client, furnizor-colectivitate, client-colectivitate, utilizator-colectivitate sin u in ultimul rand relatia superior-subordonati si partener–partener în cadrul proiectului. Nerespectarea acestor relatii duce la falimentul proiectului si al structurii organizatorice din care fac parte partenerii proiectului.

1.1. Definirea notiunii de risc în diferite acceptiuni

Riscurile au constituit una dintre cele mai mari si fascinante provocari pentru umanitate datorita omniprezentei acestuia în toate domeniile de activitate.

În acceptiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un element incert, dar posibil ce apare permanent în procesul activitatilor socio-umane, ale carui efecte sunt pagubitoare si ireversibile.

Alte definitii pentru risc:

– Sansa de a pierde

– Posibilitatea de a pierde

– Incertitudinea care afecteaza rezultatul

– Dispersia actuala a rezultatelor asteptate

– Concept multidimensional, ce nu poate fi redus la un singur element, la o cifra

Daca în acceptia data de dictionar, se defineste riscul drept „expunerea la posibilitatea pierderii sau pagubei”, societatile de asigurari de exemplu, considera acest element drept „hazardul sau posibilitatea de a pierde”.

În cadrul teoriilor statistice avansate în evaluarea riscurilor, este prezentata o definire mult mai elaborata a riscurilor „riscul reflecta variatiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea si

valorile lor subiective”. Referitor la cuantificarea acestor riscuri se precizeaza în continuare ca “masurarea riscului se realizeaza fie prin analiza non-liniaritatilor utilitatii relevate de bani, fie

prin variatia distribuirii probabilitatilor câstigurilor si a pierderilor posibile, pentru fiecare alegere

particulara”.

Având în vedere toate aceste aspecte precizate, putem remarca faptul ca definitiile generate de literatura de specialitate pentru risc difera foarte mult, ceea ce va conduce la ipoteza (de altfel foarte pertinenta) ca decidenti diferiti vor avea o conceptie diferita pentru aceeasi situatie.

Cum putem avea totusi în acest context, o imagine unitara asupra riscului, daca exista atât de multe abordari diferite asupra aceluiasi concept? Solutia survine tocmai în identificarea riguroasa a elementelor comune ce stau la baza tuturor acestor definitii, acestea fiind incertitudine (nedeterminare) si pierdere.