Managementul Serviciilor Publice Centrale

1. Caracteristici generale ale managementului public

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor şi relaţiilor de management bine determinate, existente între componente ale sistemului administrativ prin care în regim de putere public se aduc la îndeplinire legile şi se planifică, organizează, gestionează şi controlează activităţi implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

Din definiţie se desprind următoarele caracteristici:

• managementul public reuneşte un ansamblu de procese şi relaţii de management ce apar între componentele sistemului administrativ;

• obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public, prin crearea unui cadru instituţional corespunzător ceea ce înseamnă şi adoptarea de acte normative cu forţă juridică inferioară: legi, decrete, hotărâri, regulamente;

• procesele de management şi procesele de execuţie se desfăşoară deopotrivă în sectorul public;

• relaţiile de management din instituţiile publice reprezintă raporturile care apar în sistemul administraţiei şi care în administraţia de stat se realizează în regim de putere publică prin intermediul prerogativelor acordate de instituţii şi de acte normative care fac să prevaleze interesul public general atunci când este în conflict cu interesul particular.

Administraţia publică reprezintă sistemul în care se desfăşoară activitatea de organizare a executării şi de execuţie concretă a legii. Această activitate se realizează de către autorităţile administrative centrale sau locale, putând avea caracter:

• de dispoziţie – reglementări elaborate şi emise pe bază de lege şi în interesul execuţiei legii;

• de prestaţie – servicii publice de interes general sau local.

Având în vedere faptul că nevoile şi cerinţele societăţii în general sau ale fiecărui cetăţean în parte suferă modificări frecvente în timp şi spaţiu, administraţia publică trebuie să aibă un caracter dinamic să se adapteze la aceste realităţi, fapt pentru care îşi creează şi organizează structuri care să răspundă acestor cerinţe şi nevoi reclamate de societate. Aceste cerinţe şi nevoi pot fi:

• generale – la nivelul întregii comunităţi organizate de către stat (apărare, ordine publică, educaţie, sănătate);

• specifice – la nivelul colectivităţilor din judeţe, oraşe sau comune (alimentare cu apă, gaze, lumină, energie termică, salubrizare).

Datorită mobilităţii în timp şi spaţiu a cerinţelor şi nevoilor societăţii, colectivităţilor şi cetăţenilor, evoluţia autorităţilor administrative este continuă, atât în organizare, cât şi în activitate.

Pe măsura modificării cerinţelor şi nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor, apar noi servicii, altele dispar, iar altele îşi modifică parametrii de funcţionare.

2. Serviciile publice

Serviciul public este activitatea sau ansamblul de activităţi de interes general şi/sau individual prestată sau prestate de o instituţie publică sau de organisme ce fac parte dintr-un ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice. ”Serviciul este o activitate, un efort, o performanţă” care este în general intangibil şi are loc în momentul interacţiunii dintre consumatori şi prestatori.