Managerii și Autoritatea

I Managerul - rol si interactiuni

1. Introducere

Adeseori capacitatea de a conduce şi un manager eficient sunt atribuite calităţii de “charismatic”. În mod evident, cu cât un manager este bine pregătit în mai multe domenii cu atât mai mare este potenţialul său de eficacitate, cu condiţia ca el sa se adapteze astfel încat sa folosească aptitudinile potrivite la momentul potrivit.

Schimbările sociale şi de altă natură tind să reducă masura în care managerii se pot baza pe autoritatea lor formală pentru a-şi executa funcţia. Astfel au devenit mai impotante stilurile politice de management, care fac uz de autoritatea formală doar în ultimă instanţă, deşi unele schimbări ale condiţiilor economice au dus uneori la un reviriament al stilurilor manageriale mai importante.

Totusi se manifestă înca o mare varietate a situaţiilror în care se pot afla managerii. Mulţi sunt şi factorii care-şi pun amprenta asupra stilului corespunzator într-o anumită situaţie. Unii dintre aceşti factori sunt prezenţi pe parcursul lucrării, inclusiv efectul deosebirilor regionale şi problemele cu care se confruntă managerii care lucreză în străinătate. Este de asemenea explicat conceptul de agresivitate şi impoortanţa sa pentru management.

II. Conceptul de manager

2.1. Definirea mangerului

Din analiza definiţiilor mangerului sau cadrului de conducere se constată două abordări principale. O primă abordare, include în categoria managerilor nu numai cadrele de conducere propriu-zise, dar şi personalul de specialitate. Pentru o asemenea abordare pledeaza şi Peter Drucker, după ce face o analiză evolutivă a cadrelor de conducere.

O a doua tendinţă include în categoria managerilor numai persoanele care efectiv deţin posturi manageriale, adică acelora care le sunt nemijlocit subordonaţi alţi componenţi ai firmei, ce iau decizii de conducere, deci care influenţează în mod direct acţiunile si comportamentul altor persoane.

Materia primă a managerilor o reprezintă potenţialul subordonaţilor şi propriul lor talent de a conduce. Managerii exercită în mod permanent, integral sau parţial, funcţii de previziune, organizare, coordonare, antrenare şi evaluare, referitoare la procesele de muncă exercitate de subordonaţii lor.

Aceasta a doua abordare o considerăm mai riguroasă, întrucât în delimitarea managerilor se reflectă mai adecvat specificul procesului de conducere. Prima abordare este deficitară pentru că nu face deosebirea între specialiştii şi funcţionarii aparatului managerial (care asigură baza informaţională necesară managementului întreprinderii şi participă temporar la realizarea unor segmente ale proceselor şi relaţiilor manageriale) şi managerii propriu-zis, a căror misiune principală constă în exercitarea, previziunii, organizării, coordonării, antrenării si evaluării muncii primilor.

2.2. Sfera calităţilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor managerilor

Specificul proceselor manageriale se reflectă atât în proporţia superioara în care managerii trebuie să posede o serie de calităţi, cunoştinţe, aptitudini si comportamente necesare tuturor componenţilor firmei, cât şi o serie de cunoştinţe şi aptitudini specifice acestui domeniu. Din prima categorie fac parte: inteligenţa, memoria, spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, saănătatea caracterul, calităţi necesare în orice profesie, dar la dimensiuni sporite pentru manageri, dată fiind complexitatea şi dificultatea proceselor manageriale. Managerii trebuie să posede într-o proportie sporită şi o serie de cunoştinţe economice, psiho-sociale, juridice, tehnice, matematice şi statistice, de cultură generală etc. şi aptitudini de autoperfecţionare continuă, de a lucra în echipă s.a. Aşa cum au răspuns managerii din 28 de tări, capacitatea de a decide, cunoştinţele manageriale, cunoştinţele economice, abilitatea de a dirija oamenii şi capacitatea de autoperfecţionare continuă au un rol prioritar.