Matricea SWOT - Comuna Ocnița, Județul Dâmbovița

1.1.Scurt istoric

Numele satului vine de la Ocna Mică de lîngă Tîrgovişte, amintită adeseori în documente începind din sec. XV cînd aici se exploata sarea. Încă din această vreme exista o aşezare în jurul Ocnei care se afla în stăpînirea Mînăstirii Dealu; la 15.VI.1612 cînd se întăreşte mînăstirii, Ocna Mică "cu tot hotarul", se spune că mînăstirea stăpînea un teritoriu foarte întins. În această vreme nu i se spunea încă Ocniţa, ci Ocna Mică. La 8.XII.1612 se arăta astfel că Toader de la Ocna Mică vînduse ocină în Săcuieni. Este posibil ca aşezarea să fi căpătat în această epocă oarecare importanţă deoarece, la 20.I.1915 este amintit Pătru Sudeţul de la Ocna Mică (sudeţii existau în general în oraşe).

Cu numele de Ocniţa este amintită la 15.V.1628 si la 18.XII.1704. Urme de locuire din epoca bronzului au fost depistate în punctele "Corniş" şi "Dealul Scoarţei".

La N - E de Ocniţa, pe dealul Buzduga, au fost recoltate două celturi de bronz datate la începutul Hallstatt-ului timpuriu (sec.XII i.e.n.). O aşezare geto-dacică se afla la circa 500 m Sud de localitate, pe marginea paraului Ocniţa. Din aceiaşi perioadă provin cateva monede de tip Macedonia Prima. Aceleiaşi civilizaţii dacice puternic influienţate de lumea romană (Chilia sec. II - III e.n.) ,îi corespunde aşezarea din punctul "Grecea Mare".

Evul mediu este documentat în punctul "Vîrful viei" (ceramică sec. XVII - XVIII) şi la V de biserica din sat (fortificaţie medievală, sec.XV - XVII şi Necropole, sec. XVI - XVII, aparţinînd Ocnei menţionate în documente în sec. XV - XVII).

1.2.Asezarea geografica

Comuna Ocniţa cuprinde satul cu acelasi nume. Situată in partea de N - E a judeţului Dimboviţa, se întinde pe o suprafaţă de 41 Km2

Localitatea se află la circa 18 Km. N - E de Oraşul Tîrgovişte pe DJ 720 C. Comuna este formată dintr-o singură localitate (sat) cu o populaţie de 4462 locuitori. Suprafaţa administrativă a comunei este de 4104 ha din care:

- 470 ha teren situat în intravilanul localităţii ;

- 3634 ha teren situat în extravilan.

Comuna Ocniţa este aşezată, în zona subcarpaţilor ialomiţei. Subcarpaţii Ialomiţei sunt alcatuiţi dintr-o succesiune de linii anticlinale orientate E - V ce corespunde culmilor sinclinale despărţitoare ce corespund unor depresiuni înguste orientate în aceiaşi direcţie. Aceste succesiuni de anticlinale şi sinclinale se pot grupa în patru complexe diferenţiate ca rocă şi vîrstă, ca altitudine şi morfologie de amanunt.

Ocniţa este asezată in zona subcarpaţilor propriu-zişi, zona limitată la N de linia Breaza, Fieni, Voineşti, zonă alcatuită dintr-o succesiune de culmi sau masive şi depresiuni alungite, terminindu-se la S prin abruptul de la Doiceşti, Răzvad, Moreni si Filipeşti de Pădure.

Satul este aşezat într-o depresiune sculptată de valea slănicului (Ocniţa) şi numeroşii ei afluenţi, ce au împarţit dealul Scaunu în numeroase plaiuri.

Depresiunea Ocniţei cu un aspect destul de frămîntat este închisă între pantele plaiului Stînei şi Lacul Băltos la N, plaiul Bratu si Braniştea la V şi plaiul Cîmpulungului, plaiul Căluţei şi Pîrlitura la E. Înalţimile acestor plaiuri coboară lent de la N la S, de la 600 m. în Vîrful Scaunu la 400 m. în sudul teritoriului comunei.

Legătura între comuna Ocniţa şi comuna Gura Ocniţei (la sud) se face prin DJ 720 C, iar cu Gorgota (la vest) legătura se face prin DC 19. DN 72 leagă comuna de municiiile Ploieşti şi Tîrgovişte, iar prin DJ 720 cu oraşul Moreni.

1.3. Relief

Comuna Ocnita are un relief deluros (dealurile: Ruşeţul, Scoarţa, Plaiul salinelor vechi, Blujul şi Barzul) şi este strabătută de pîraiele: Apa Sărata, Valea Dulce şi Sbighezea.

Satul Ocniţa aşezat pe acest relief accidentat are o structura în general adunată şi o forma tentaculară (răsfirată). Datorită structurii geologice a zonei, a formaţiunilor miopliocente constituite din gresii, argile şi marne, în această zonă se produc alunecari de teren. Astfel, în sezonul umed al anului încep să alunece terenurile de la N de valea Surului, terenurile din partea de S-E a satului (pe dreapta Văii Dulce) precum şi zona de N-E de biserică.

Din punct de vedere geologic, pe teritoriul comunei se găsesc zăcaminte de sare şi zăcăminte de petrol. Structura tectonică a zonelor de cute diapire are un caracter special determinat de existenţa masivelor de sare ce străpung cuvertura pliacenă formînd anticlinale diapire.

Din punct de vedere seismic, teritoriul comunei se află în zona de intensitate seismică de gradul opt.

1.4.Clima, retea hidrografica, resurse naturale

Clima comunei este continentală de pădure, caracteristică reliefului colinar.

Situată în zona circulaţiei dominante a maselor de aer ce provin din vestul continentului, ea beneficiază de un climat mai umed şi cu diferenţe mai mici de la un anotimp la altul.

Temperatura medie anuală a zonei este de +10 0 C, avînd o temperatură medie a lunii iulie de 20 0 C şi o temperatură medie a lunii ianuarie de -3 0 C. Numărul zilelor tropicale variază între 25-30 pe an iar numărul zilelor de iarnă în jur de 30 pe an. Primul îngheţ se produce după 21 octombrie iar ultimul îngheţ între 11 aprilie şi 1 mai.

Cantitatea medie de precipitaţii ce cade în zonă este de 700 mm, în luna iunie înregistrîndu-se cea mai mare cantitate care este în jur de 120 mm, iar în luna februarie se înregistrează cea mai scăzută cantitate, în jur de 40 mm.

Datorită pantelor înclinate ale dealurilor, apele se scurg rapid, infiltrarea în sol fiind scăzută. Datorită acestui fapt s-a creat în zonă o bogată reţea torenţială ce se activează la ploile torenţiale sau la topirea bruscă a zăpezilor. Reţeaua hidrografică a comunei este drenată de valea Ocniţei (Valea Slănicului) ce are izvoarele pe teritoriul comunei.

Văile Clinului, Golan, Mărului, Valea Surului şi Valea Pietre sunt tributare Ocniţei, sporindu-i debitele la ploile torenţiale sau la topirea bruscă a zăpezilor. Valea Dulce ce trece pe la periferia estică a satului este tributară Ocniţei în partea de sud a localitătii. La viiturile excepţionale, Ocniţa în aval de confluienţa cu Valea Dulce produce inundaţii în toată zona pînă la Ochiuri, inundaţii ce se amplifică după confluienţa cu Valea Reşca.