Noi direcții în Managementul Public

ÎNTRODUCEREA ÎN TEMATICĂ :

“De ce management public şi nu administraţie publică ?” Este întrebarea care mi-am adresat-o încă de la primul contact cu aceasta sintagma “management public”, deoarece nu întelegeam de ce este nevoie să introducem conceptul management şi în administraţia publică. După o scurtă perioada de documentare şi o redefinire a administraţiei publice, deci o reorganizare a ideilor am ajuns la concluzia că managementul îşi regăseşte foarte bine locul şi în administraţia publică deoarece se simte tot mai acut nevoia de preocupare a cetăţeanului faţă de calitatea serviciului public, managementul public fiind mai fluid, nerezumându-se doar la respectarea procedurilor(deşi le include), nefiind doar legalist şi centrat numai pe input-uri ci fiind centrat mai mult pe output-uri (adica pe rezultatele procesului), permiţând astfel stabilirea unor strategii (atat pe termen scurt cat şi pe termen lung ) şi fiind totodată dependent de evaluarea externă a serviciilor, în special de către cetăţean.

Important este de suliniat faptul că trecerea de la administraţie publică la management public nu este doar invenţie a lumii academice nu se referă în primul rând la schimbarea terminologiei, a conceptelor folosite ci vizează o schimbare de ansamblu în domeniul mentalităţii existente ducând astfel la o reformă a sistemului public prin reconsiderari teoretice la nivelul proceselor care se desfaşoară în interiorul statului.

Consider încă a fi necesar o abordare mai veche a administraţiei publice şi aş dori să subliniez faptul că inainte de Convenţia de la Paris (1858) care introduce principii moderne de organizare şi funcţionare a administraţiei publice precum specializarea componentelor, principiul legalităţii, principiul continuităţii serviciilor publice, ţara se conducea prin intermediul dregătorilor (funcţionarii publici) care erau numiţi de către domn neţinându-se cont de gradul de pregătire sau de competenţa ci de gradul de rudenie sau de cantitatea de pământ deţinuta; actul de conducere după cum este lesne de anticipat era deficitar şi uneori se crea un adevarat haos din care nu se inţelegea numai faptul că impozitele iar au crescut...

Pentru a elimina aceste deficienţe din interiorul actului de conducere cu timpul s-a impus reformarea administraţiei publice şi s-a urmărit în special descentralizarea administraţiei şi consolidarea funcţiei publice.

Max Weber a identificat la sfârşitul secolului XIX trei tipuri de autoritate (2 intâlnite dealungul istoriei şi unul propus de el) şi anume: autoritatea tradiţională, autoritatea charismatică şi ultimul tip propus de el autoritatea raţional-legală ce emană din legi scrise raţional fundamentate. Dintre toate acestea cea din urmă este cea mai avansată pe scara evoluţiei sociale şi considera Weber că ar produce nivelul cel mai eficient de organizare. Pe tiparul acestui tip de autoritate se consolidează modelul birocraţiei care îşi are originile la sfârşitul secolului XIX şi continuă să suprevieţuiască şi astăzi...

Acest model birocratic a reformat în totalitate administraţia fiind foarte apreciat la începutul secolului XX dar pe parcurs s-a dovedit că şi acest model are disfuncţionalităţile sale dintre care amintim : incapacitatea birocraţiei de a soluţiona unele probleme datorită faptului că birocratul transformă procedurile în finalităţi şi a doua disfuncţionalitate este dată de tendinţa de maximizare a birocraţiei care duce la un consum ridicat de resurse peste optimul social.

Totodată în cazul birocraţiei mai putem vorbi şi de asimetria informaţiilor care le permite birocraţilor să atraga problemele în sfera lor de interes şi să obţina beneficii în urma deciziilor politice pe care le adoptă.

Aceste disfuncţii ale birocraţiei duc în final la aşa numitul fenomen de eţec al statului provocat în special de criza financiară datorită stagnării economice şi a maximizării birocraţiei.

Am considerat absolut necesară această scurtă trecere în revistă a evoluţiei administraţiei publice şi a problemelor cu care ea se confruntă pentru a justifica alegerea făcută pentru tema de proiect, subliniind actualitatea acesteia, şi importanţa studierii noilor perspective în domeniul managementului administraţiei publice. Un alt motiv care m-a facut să insist asupra acestor probleme ar fi legat de intelegerea conceptelor la care se face referire în proiect şi la încadrarea acestora în contextul adecvat problematicii studiate.