Organizarea structurală a întreprinderii

Intreprinderea reprezinta , in general, un grup de oameni cu conceptii sau preocupari comune , uniti intre ei in vederea realizarii unui obiectiv comun.

In definirea organizarii intreprinderii trebuie sa pornim de la ceea ce inseamna

in general organizarea si anume partea procesului managerial care cuprinde stabilirea unei structuri a intreprinderii , a persoanelor participante si a sarcinilor pe care acestea le au de indeplinit pentru realizarea telului ales. Etimologic, cuvantul de ,,organizare’’ provine din limba greaca unde: ,,organon ’’semnifica ,,armonie’’, ,,proportionalitate’’.

Structura se refera la aspectele tangibile ale organizatiei:

organigrama, la politicile sale , la sistemele formale de conducere si control, la structurarea ierarhica e tc.

Scopul proiectarii structurii este de a ajuta la formarea unei ambiante care formeaza performanta. Numai in cazul in care acest tel este atins , forma de organizare se considera optima.

Privita ca sistem economic, intreprinderea cuprinde urmatoarele elemente:

-personalul, caracterizat prin diverse variabile de stare cum sunt:varst, calificarea, functia.

-mijloacele materiale si anumite masini ,utilaje instalatii pentru care bilantul contabil retine doua variabile de stare: valoarea si categoria de imobilizare.

-drepturile, obligatiile si mijloacele financiare ale intreprinderii care sunt cuprinse in bilant sub forma valorica si se refera la dreptul de proprietate asupra altor intreprinderi sub forma actiunilor detinute, a creantelor si a lichiditatilor in casa sau banca.

-materiile prime, produsele finite, semifabricatele

Organizarea si functionarea intreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale in sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa corespunda unor cerinte clar definite reiesite din obiectivele acesteia.

Intreprinderea, sistem organizat si sistem condus

Se poate spune ca intreprinderea devine un sistem organizat prin descompunerea ei in elementele componente, analiza acestora cu scopul recompunerii lor dupa anumite criterii tehnice , economice si de personal avand ca obiect realizarea a ceea ce se propune.In cadrul unei intreprinderi poate fi identificat un ansamblu de activitati de baza:aprovizionarea, productia, vanzarea, transportul, finantele si evidenta contabila.La randul lor, fiecare dintre aceste activitati pot fi descompuse intr-un anumit numar de operatii sau atributii care trebuie coordonate intre ele intr-un mod cat mai eficient.Pentru aceasta operatiunile se descompun in sarcini elementare la care rebuie rmarita o corelatie deplina. In administrarea intreprinderii, activitatile de baza , um ar fi productia, vanzarea , aprovizionarea, coincid cu ceea ce reprezinta functiunile acesteia.Pentru prima data problema functiunilor a fost abordata de Henri Fayol dar, indiferent de modul de impartire a ansamblului intreprinderii pe functiuni, activitati, atributii sau sarcini, toate acestea se regasesc intr-o forma sau alta in celulele organizatorice ce se integreaza unele in altele.

Conducerea intreprinderii inseamna, de fapt, luarea de decizii, directia generala reprezentand centrul de comanda ce priveste intreprinderea in mod global si care isi asuma intreaga responsabilitate pentru aceasta.Ea este alcatuita dintr-un anumit numar de persoane in functie de marimea intreprinderii. In cadrul directiei generale sunt inclusi in primul rand conducatorii plasati la nivelul ierarhic cel mai inalt care indeplinesc si functia de administratori.

In cazul in care directia generala este formata din mai multe persoane, deciziile in acest caz sunt considerate ca se iau in numele acestui grup.

Principalele atributii ale directiei generale a intreprinderii sunt :

a) Elaborarea strategiei intreprinderii – presupune observarea mediului intreprinderii , alegerea intre diferitele oportunitati tinand seama de posibilitatile intreprinderii, adaptarea rintreprinderii la oportunitatile selectate.

b) Exercitarea autoritatii ierarhice , ce se refera la stabilirea si punerea in functiune a structurii organizatorice a intreprinderii, coordonarea diferitelor compartimente in scopul atingerii obiectivelor, controlul evolutiei activitatii si a rezultatelor acesteia.precum si punerea in aplicare a unui sistem de recompense si sanctiuni pentru stimularea si motivarea personalului.

c) Stabilirea de relatii cu mediul inconjurator. Aceste relatii ocupa un timp considerabil in activitatea directiei generlae deoarece se refera la contacttele pe care le intretine intreprinderea cu diferite organizatii publice sau private.

Intreprinderea, sistem deschis si sistem cu finalitate

Intreprinderea este un sistem deschis pentru ca functioneaza intr-un mediu

complex de la care sufera influente si pe care il poate influenta.si datroita acestui fapt intra in relatii cu ceilalti agenti economici. Relatile dintre diferitii agenti economici se exprima prin fluxuri care sunt de doua categorii :

-Fluxuri reale sau fizice, care semnifica un schimb de bunuri si serviii de la un agent economic la altul.

-Fluxul monetar sau financiar care semnifica transferul de bani da la un agent economic la altul sau nasterea unei creante , a unui agent economic fata de altul.

In aconomiile moderne ca regula generala orice flux real va da nastere la un flux monetar de marime egala si de sens invers.

Finalitatea unei intreprinderi este exprimata de obiectivele sale.Odata cu aparitia industrializarii sia le concurentei, intreprinderea isi propune ca obiectiv primordial realizarea de profit maxim.In conditiile unei economii moderne , obtinerea de profit ramane prima finaliate a intreprinderii, dar nu si singura.Disocierea proprietatii si a puterii in cadrul intreprinderii a favorizat dezvoltarea unor obiective, dar a caror realizare ramane subordonata obtinerii unui nivel satisfacator de profit. Aceste obiective se refera la cresterea sau maximizarea vanzarii si la calitatea serviciului prestat., acesta exprimand vointa intreprinderii de a asigura utilitatea sociala a produselor fabricate.

Structura organizatorica, expresie a organizarii formale a intreprinderii

Cei mai multi specialisti in domeniul managementului considera ca structura organizatorica reprezinta ansamblul postuilor,a compartimentelor, gruparea lor si principlalele legaturi care se stabilesc intre ele in vederea indeplinirii obiectivelor organizatiei.Structura ierarhica poate fi considerata cadrul de rezistenta a intregii organizatii, sistemul osos al acestui organism economico-social.