Resurse Umane

Încheierea contractului individual de muncă

Conform Art. 969 din Codul civil – „convenţiile legal făcute au putere de lege ăntre părţile contractante”. Contractul ca act juridic ia naştere prin acordul părţilor şi el poate să fie desfiinţat tot prin acordul părţilor avînd în vedere principiul simetriei ăncheierii actelor juridice.

Multitudinea de aspecte, de modalităţi prin care conţinutul perceptiv al normei de drept devine regulă de conduită şi se impune ca model de urmat în relaţiile dintre oameni ne înţelegem, izvor de drept formal. Obiceiul juridic (cutuma), Contractul normativ, Regulile de convieţuire socială, Practica judiciară sau precedentul judiciar (jurisprudenţa), Doctrina şi Actele normative ale organelor de stat sunt izvoare formale a dreptului.

În dreptul muncii contractul normativ se manifestă sub forma contractului colectiv de muncă între cei doi parteneri sociali, patronatul şi sindicat sau/şi reprezentanţii salariaţilor neconstituţi în sindicate prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile acestora în cadrul raportului juridic de muncă.

Potrivit normelor legale în vigoare prin contractul colectiv de muncă se înţelege ,, convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă , salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă”.

Contractul individual de muncă este „acordul încheiat în scris între o persoană fizică, în calitate de salariat, şi o persoană fizică sau o persoană juridică în calitate de angajator, prin care salariatul îşi asumă obligaţia de a presta în timp o muncă pentru şi sub autoritatea angajatorului iar acesta, la rândul său, îşi asumă obligaţia de a-i plăti o remuneraţie pentru o muncă prestată, denumită salariu şi de a-i asigura condiţii adecvate de muncă.”

Sistemul actelor normative este compus din legi, decrete, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, regulamente şi ordine ale miniştrilor, decizii şi hotărâri ale autorităţilor administraţiei locale. Prin actul ce emană de la o autoritate cu prerogative legislative sau actul normativ care este adoptat după o procedură specifică ne înţelegem lege.

Legea se emană puterea legislativă, parlamentul, reglementează cele mai importante relaţii sociale în mod primar în diferite domenii de activitate, se adoptă după o anumită procedură in două etape şi are forţă juridică superioară (este adoptată după o procedură specială) şi reprezintă voinţa parlamentului

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 - Codul Muncii - reglementeaza totalitatea raporturilor individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdicţia muncii.

Contractul individual de muncă este definit în „Codul Muncii” prin Articolul: 10 - in Capitolului I: „este ste contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat , se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei renumeraţii denumite salariu”

Pentru a încheia un contract de muncă valabilă este necesar de a fi îndeplinite anumite condiţii, generale, adică comune şi altor tipuri de contracte (capacitatea , consimţământul, obiectul şi cauza), şi îndeplinirea unor condiţii specifice, care caracterizează contractul individual de muncă (obligaţia de a informa, examenul medical, avizul, autorizaţia, etc.).

Incheind contractul de muncă, persoană dobandeşte calitatea de angajat, revenindu-i drepturile şi obligaţiile prevăzute in legislaţia muncii, in contractul colectiv de muncă şi în contractul individual de muncă..

Contractul definit prin prisma dreptului civil înseamnă ,, înţelegerea încheiată între două sau mai multe persoane în vederea producerii unor efecte juridice.”

Dreptul muncii reglementează încheierea unor contracte de muncă ce prezintă situaţii speciale în materie, cerându-se a fi indeplinite anumite condiţii speciale la încheierea lor, de pildă pentru ca un cetăţean străin să poată fi încadrat în baza unui contract individual de muncă în România trebuie să deţină autorizaţia de muncă pe teritoriul ţării.

După ce s-a încheiat etapa negocierilor între angajator şi cel care doreşte a se încadra în muncă, sau ulterior câştigării concursului pentru ocuparea unui post, viitorul angajat trebuie să întocmească dosarul cu actele necesare în vederea încheierii propriu-zise a contractului individual de muncă. Practic după acest moment are loc încheierea contractului individual de muncă între angajator şi salariat. Conform Art. 12 Codul muncii încheierea unui contract de muncă se poate face pe durata nedeterminată sau prin excepţie conform condiţiilor legii şi pe o durată determinată (înlocuirea unei salariat, activităţi cu caracter sezonier etc. pe o durată mai mică de 24 luni.).