Riscul în Asigurări și Gestiunea Riscului

1. Noţiunea de risc

În ultimele decenii, omenirea se confruntă cu amplificarea fenomenelor distructive, pe fundalul apariţiei noilor pericole şi preponderenţei stării de incertitudine în faţa acestora, a nevoii unei noi abordări a relaţiei omului cu mediul înconjurător, necesitatea creşterii preocupărilor pentru o atitudine precauţionistă şi acţiuni corespunzătoare ei. Această evoluţie face necesară şi o reconsiderare a caracteristicilor societăţii în care trăim şi care poate fi denumită din acest punct de vedere o societate a riscului, ce dobândeşte, la rândul său, un caracter global.

Problemele de risc si incertitudine au existat întotdeauna pentru societăţile comerciale, bănci, instituţii financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema riscurilor, a incertitudinii şi asigurării în faţa riscului a preocupat lumea specialiştilor din diverse domenii de activitate.

Universul în care există şi se mişcă oamenii conţine o multitudine de riscuri; se poate spune că viaţa, prin insăşi natura sa este legată intrinsec de risc, ea fiind în sine un risc, motiv pentru care singura opţiune este de a accepta această situaţie cu un anumit grad de conştientizare a implicaţiilor sale. Viaţa creează în mod constant incertitudine şi risc. Raţionalizarea acţiunilor şi decoziilor umane constă nu atât în în evitarea riscurilor şi înlăturarea incertitudinilor, cât în controlul asupra riscurilor şi consecinţelor lor şi în reducerea incertitudinii şi nedeterminării la niveluri acceptabile în situaţiile date.

În fiecare zi se pot observa în jurul nostru diferite evenimente care demonstrează existenţa unor riscuri de diferite tipuri, de multe ori foarte ridicat. Accidente teribile, dezastre naturale, crize economice – toate presupun grade diferite de risc şi toate aduc cu sine pierderi importante pentru cei implicaţi, de natură fizică, emoţională sau financiară.

Conducătorii auto implicaţi în accidente suferă vătămări corporale sau chiar mor, proprietarii de case îşi pot pierde casele sau proprietatea personal din cauza unor evenimente cum ar fi incendii, inundaţii, furtuni sau cutremure. Unii oameni pot fi afectaţi de pierdrea veniturilor din cauza unor boli cardiovasculare, cancer sau altele asemănătoare care îi împiedică să-şi continue activitatea.

Din păcate, de cele mai multe ori, riscurile nu pot fi prevăzute şi de aceea au un impact important asupra vieţii, proprietăţii şi poziţiei financiare a oamenilor. În ciuda studiilor, analizelor şi soluţiilor găsite, riscurile continuă să reprezinte un factor semnificativ şi să ameninţe siguranţa financiară a oamenilor.

Pentru a face faţă riscurilor, pentru a le putea controla într-o măsură sau alta şi pentru a atenua consecinţele lor negative, omul a inventat planul; acest instrument anticipează cele mai importante repere ale activităţii viitoare, realizează corelaţiile esenţiale dintre factorii de producţie şi proporţiile combinării şi substituirii acestora la nivel microeconomic, precum şi priorităţile fundamentale ale economiei naţionale, alocă o parte importantă a resurselor materiale, băneşti şi de forţă de muncă şi orientează activitatea economică. Planul contribuie la extinderea sferei certitudinii şi restrângerea sferei incertitudinii într-un anumit spaţiu economic şi orizont în timp. Prin recunoaşterea riscurilor şi incertitudinilor, agenţii economici işi îmbunătăţesc comportamentul, îşi sporesc şi perfecţionează cunoştinţele şi, prin acestea sunt capabili să-şi desfăşoare activitatea mai eficient sau chiar sa le exploateze. În prezent este mult mai evident ca în trecut că economia şi societatea au nevoie de profesionişti cu înaltă competenţă teoretică şi practică, oameni care să fie manageri de risc şi nu vânzători de certitudini. Conştientizarea riscurilor şi incertitudinilor induce o anumită doză de responsabilitate în fiinţa umană.

Etimologia şi originea geografică a cuvântului risc sunt controversate. In limba franceză, risque apare la începutul secolului al XVI-lea, ca şi în limba germană (risiko). Se risquer (1. fr.) este atestat către 1580, iar riskieren (l. germ.) abia în secolul al XVII-lea. În engleză, risque este folosit în 1661, iar cu grafia risk în 1741. În castiliană, riesgo a fost utilizat către 1570. Se admite că toţi aceşti termeni au fost preluaţi, direct sau indirect, din italianul risco (mai târziu, rischio). Vechile atestări italiene nu sunt anterioare secolului al XIII-lea, provenind din formele latinizate superficial rischium, risigus, riscus. Acestea se regăsesc în expresii ca rischium et fortuna, risigum et periculum, folosite în diferite contracte. Etimologia cuvântului latin este, la rândul ei, obscură: poate fi vorba de resecare sau rixare, care au un sens asemănător. Sensul actual, diferit de acela de pericol, hazard, noroc s-a conturat în secolul al XVIII-lea, odată cu cercetarea ştiinţifică asupra riscului.