Aventurile lui Jonathan Gullible de Ken Schoolland - Recenzie

Ken Schoolland a studiat la Universitatea din Georgetown, apoi a lucrat ca economist international la Departamentul de Comert al Statelor Unite. Dupa o perioada de timp, Schoolland a început sa predea economie în colegiul Sheldon Jackson din Alaska si la Universitatea Hakodate din Japonia. În prezent, este profesor de economie si politica la Universitatea Pacific si face parte din conducerea Societatii internationale pentru libertate individuala.

În 1980 îsi face debutul cartea “Aventurile lui Jonathan Gullible”, care a avut un succes neasteptat. Ideile despre piata libera atrageau cititorii, în special prin intermediul fictiunii.

Cartea este structurata pe 39 de capitole, fiecare prezentând câte o întâmplare prin care trece protagonistul operei, Jonathan Gullible :

Capitolul 1 – O mare furtuna

Capitolul 2 – Cei care o cauta cu lumânarea

Capitolul 3 – O tragedie comuna

Capitolul 4 – Politia alimentara

Capitolul 5 – Lumânari si haine

Capitolul 6 – Taxa pe înaltime

Capitolul 7 – Când o casa nu e un camin

Capitolul 8 – Cele doua gradini zoologice

Capitolul 9 – A face bani

Capitolul 10 – Masina de vise

Capitolul 11 – Putere de vânzare

Capitolul 12 – Adapost nesigur

Capitolul 13 – Delicte tot mai grave

Capitolul 14 – Batalii de biblioteca

Capitolul 15 – Nimic

Capitolul 16 – Carnavalul intereselor speciale

Capitolul 17 – Mos Cruvern

Capitolul 18 – “Broasca testoasa si iepurele”, într-o noua prezentare

Capitolul 19 – Comisia de digestie

Capitolul 20 – “Da-mi trecutul sau viitorul tau !”

Capitolul 21 – Bazarul guvernelor

Capitolul 22 – Cea mai veche profesie din lume

Capitolul 23 – Productia de încaltaminte

Capitolul 24 – Aplauzometrul

Capitolul 25 – Credinciosul autentic

Capitolul 26 – Dupa nevoi

Capitolul 27 – Salariile pacatului

Capitolul 28 – Noii nou-veniti

Capitolul 29 – Ne dati ori nu ne dati?

Capitolul 30 – A cui e ideea stralucita ?

Capitolul 31 – Procesul

Capitolul 32 – Doctrinarul

Capitolul 33 – Viceversa

Capitolul 34 – Fructele placerii

Capitolul 35 – Marele Anchetator

Capitolul 36 – Legea celui care pierde

Capitolul 37 – Banda democratiei

Capitolul 38 – Vulturi, cersetori, escroci si regi

Capitolul 39 – Terra Libertas

Cartea este o însiruire de parabole amuzante în care ne sunt povestite întâmplarile unui tânar pe nume Jonathan Gullible care, în timp ce se plimba cu barca, este prins de o furtuna si se trezeste pe o insula ciudata numita Corrumpo.

La prima vedere, Corrumo pare a fi un loc civilizat cu acelasi nivel de tehnologie ca si în alte parti si ai carei locuitori vorbesc aceeasi limba ca si Jonathan. Prima întâmplare absurda la care asista este arestarea unei femei pentru ca a încercat sa usureze munca taietorilor de lemne, care doborau un copac lovindu-l cu niste bete, aratându-le un topor. Locuitorii insulei sustineau ca aceasta inovatie o sa duca la pierderea locurilor de munca a multor oameni, iar pentru îndrazneala ei trebuia sa fie arestata. Legile lor protejau industria ineficienta si sufocau inovatia.

În capitolul al treilea, Jonathan se întâlneste cu un pescar batrân cu care intra în vorba. De la el afla ca lacul în care pescuia era administrat de Consiliul Lorzilor,cei care guvernau insula. Administratorul ar fi trebuit sa împiedice prea mult pescuit si aruncarea gunoaielor însa tocmai prietenii lorzilor pescuiau în voie si aruncau gunoaie. Astfel lacul nu era întretinut de nimeni desi apartinea tuturor. Fiecare se gândea ca ar fi fost o munca inutila deoarece cei care nu ajutau la întretinerea lacului ar fi putut profita de pe urma lor, “pescuind pestii mari din lac”.

Lista de întâmplari ciudate nu se termina aici, ci continua în urmatoarele capitole.

Dupa ce pleaca de lânga pescar, Jonathan da de o alta absurditate. O femeie si copilul ei ramasesera pe drumuri dupa ce sotul femeii fusese arestat de politia alimentara pentru ca produsese prea multa hrana. Politia alimentara stabilea cât sa produca fiecare iar barbatul depasise limitele impuse. Acum sotia si copilul au ramas pe drumuri iar pamânturile i-au fost cedate altui fermier. Dupa ce i-a ajutat sa-si duca bagajele la niste rude, Jonathan s-a îndreptat spre oras, unde a întâlnit o persoana care strângea semnaturi pentru interzicerea soarelui. Fata sustinea ca daca soarele nu ar mai încalzi pamântul, atunci productia de haine si lumânari precum si numarul locurilor de munca ar creste.