Ecomarketing în Activitatea de Turism

Turismul mondial a crescut sustinut in ultimii ani, ajungand la peste 700 de milioane de calatorii internationale. Aceasta crestere reprezinta o provocare majora pentru marketingul turistic. Noi destinatii si noi produse sint oferite unei piete in crestere, in timp ce pietele si produse traditionale sint intr-o continua diversificare. Destinatiile turistice se lupta pentru a se pozitiona cat mai bine pe aceasta piata dinamica, in continua crestere. In acest context, este o nevoie presanta pentru strategii inteligente de pozitionare pe piatanturistica, completate de canale de distributie si strategii de pret. Cunoasterea pietei turistice, prin studii si analize, este un proces de lunga durata, costisitor dar foarte necesar.

O chestiune esentiala in marketingul unei destinatii este accea de a crea si administra cu success o imagine distinctiva si atractiva a acelei zone. Acest lucru este legat insa in mod direct si de eforturile Romaniei de a-si crea o imagine proprie, distinctive si de o promova pe pietele tinta.

In efortul de identificare a pietelor tinta, va trebui sa se tina seama de motivatiile pe care le au turistii atunci cand aleg o destinatie sau un program anume, motivatii ce tin in general de nevoia de a evada din mediul cotidian intr-un mediu diferit, in care simturile, mintea si sufletul sa isi gaseasca noi stimuli.

Marketing-ul, promovarea, strategiile de pret si de distributie, pozitionarea pe piata sunt teme ce vor trebui abordate in cadrul unui plan de marketing al viitoarei destinatii ecoturistice, plan de marketing in care vor trebui implicate toti ofertantii de servicii turistice, autoritatile locale, agentii de turism.

In ultimele decenii, mediul inconjurator , prin prisma modificarilor globale, a devenit unul dintre factorii care influenteaza tot mai mult decizia de cumparare a unui anumit produs sau serviciu. La acestea se mai adauga calitatea serviciilor, designul, experienta anterioara a clientilor, tarifele practicate.

Marketingul ecoturistic include de fapt efectuarea unor analize periodice de piata deoarece un produs nou lansata poate schimba evolutia pietei foarte rapid. Realizarea unor produse si servicii ecoturistice va presupune o atenta evaluare a resurselor care se axeaza pe componente ale mediului inconjurator privind starea de calitate si gradul de afectare prin anumite forme de poluare.

Aflat într-o forma incipienta de dezvoltare, ecoturismul, definit ca acea componenta a pietei turistice practicata în spatii putin modificate de om, a aparut în urma cu aproximativ doua decenii.

Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• conservarea şi protejarea naturii;

• folosirea resurselor umane locale;

• caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;

• impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural (definiţia consacrată a Organizaţiei Mondiale a Turismului).

Potrivit lui "The Ecoturism Society" - una din cele mai prestigioase organizaţii care se ocupă de ecoturism-, acesta poate fi definit astfel: "acea călătorie responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât şi la bunăstarea populaţiei locale".

O altă definiţie spune că ecoturismul este: "vizitarea unei zone relativ neafectate de activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populaţiei locale". În mod normal, el este asociat cu "turismul de aventură", "turismul de natură", "turismul rural" şi cu "agroturismul”.

Conceput ca un parteneriat între agentii de turism, comunitati locale, organizatii de mediu, colective de specialisti, ecoturismul presupune dezvoltarea si promovarea turismului rural, ceea ce poate constitui una din sansele de reusita ale satului romanesc.

Notiunea de turism durabil (prin aceasta întelegându-se totalitatea formelor de dezvoltare, amenajare si activitati turistice ce respecta si pastreaza pe termen lung resursele naturale, culturale, economice si sociale), inclusa în conceptul general de dezvoltare durabila, a gasit în Europa si în România o audienta mai larga decât ecoturismul, considerat mai restrictiv.

Alaturi de efectele pozitive incontestabile, ecoturismul poate conduce, indirect, si la efecte nedorite, cum ar fi: dezvoltarea de catre reprezentanti ai autoritatilor locale sau guvernamentale a unui turism de masa în situri virgine, în numele ideii de ecoturism; utilizarea, ca argument publicitar, a particulei “eco” pentru un turism care nu aplica principiile de ocrotire a mediului.

Pornind de la programul initiat în 1992 la nivelul Uniunii Europene, care sustine realizarea a 17 proiecte pilot ”turism si mediu” în întreaga Europa, în cadrul programului de activitate derivat din strategia de reforma din tara noastra, un loc aparte îl detin problemele legate de dezvoltarea si promovarea turismului rural.

Ministerul Turismului din România a acordat o atentie deosebita perfectionarii cadrului legislativ adecvat stimularii, dezvoltarii si armonizarii turismului rural cu legislatia din tarile Uniunii Europene. În practicarea unui turism “verde”, este necesara implicarea factorilor decizionali prin politica de dezvoltare economica, prin reglementari juridice, legislative , financiar-bancare, administratiile locale.

În tara noastra exista numeroase sate ce dispun de conditii favorabile practicarii ecoturismului, dar slaba lor valorificare a determinat ministerul de resort sa considere agroturismul ca pe o sansa reala pentru economiile locale si deci si pentru dezvoltarea rurala în ansamblul ei.

Optiunea pentru noi forme de turism rezulta si din analiza aspectelor negative ale situatiei reale din industria hoteliera / restaurante, si anume:

• localizarea unitatilor hoteliere sau a restaurantelor, mai ales a celor din marile aglomerari urbane, în zone cu mult praf, zgomot, noxe de fum si gaze de la esapamentele vehiculelor care circula prin aceste zone;

• designul acestor unitati, care trebuie armonizat cu noile cerinte de mediu, regândirii sistemelor de ventilatie si încalzire, etanseizarea ferestrelor si a cailor de patrundere a temperaturilor nedorite (curent, frig iarna si cald vara);

• utilizarea ineficienta a resurselor de apa furnizate de retelele municipale sau orasenesti, în contextul lipsei cronice de apa potabila în multe localitati, cresterii exorbitante a pretului de furnizare, cât si risipei uriase care are loc prin scurgerile provocate de robineti defecti etc.;

• consumuri energetice mari, prin utilizarea unor echipamente si tehnologii învechite si energofage, arzatoare si cazane cu consumuri mari si randamente scazute, care polueaza mediul prin emisii de dioxid de carbon si derivati nocivi de sulf;

• utilizarea unor înalbitori si detergenti “ne-ecologici” care afecteaza aerul si apa, prin deversarea lor la canal sau direct în râuri sau mare, fara a trata apele uzate si a reduce impactul negativ asupra mediului;

• nesortarea resturilor menajere înainte de a fi aruncate la pubele / containere, ceea ce conduce la evacuarea unui gunoi cu risc sporit de otravire a mediului;

• lipsa unor adevarate industrii de suport pentru reciclarea uriaselor cantitati de deseuri care pot fi refolosite, de facilitati acordate celor care au initiat si dezvoltat politici active de sortare, colectare si chiar prelucrare / reciclare a deseurilor;

• lipsa unor programe coerente de protectie a mediului, inclusiv a celui turistic, stiut fiind faptul ca turismul “înghite” toate nerealizarile si starile negative, reflectate si în “apetitul” consumatorilor pentru turism.

Solutiile oferite sunt, în majoritatea cazurilor, studii de caz si realizari notabile din tari cu un turism dezvoltat, toate bazate pe experiente îndelungate si realizari de succes:

- filtre intermediare din otel inoxidabil care retin nisipurile / mâlul ce vin pe reteaua de distributie;

- filtre care trateaza apa si o ionizeaza;

- filtre magneto-ceramice, care reduc duritatea apei si “sparg” aglomerarile de calcar si magneziu, care se depun pe conducte si le colmateaza, reducând presiunea în mod nejus tificat si “mâncând” tevile, dar nu distrug calciul si magneziul din apa;

- filtre cu carbune activ sau cu straturi multiple de cuarturi, care retin gustul si mirosul neplacut al apei clorinate sau tulbure cât si eventualele particule fine neoprite de celela lte filtre intermediare;