Identitatea mărcii - United Colors of Benetton

Capitolul I : Prezentarea mărcii

Istoria companiei Benetton începe în 1965, în oraşul Treviso, Italia când familia Benetton ( Luciano, Gilberto, Carlo Benetton şi sora lor Giuliana) au pus bazele propriei lor companii specializându-se în producţia şi comerţul cu amănuntul a produselor de îmbrăcăminte “casual”.

În 1979 Benetton Group avea doar 5 magazine deschise, pentru ca, în decursul a 10 ani să ajungă la un număr de 800 de magazine deschise in toată lumea.Compania comercializează atât haine pentru femei, bărbaţi şi copii, cât şi lenjerie intimă, costume de baie, accesorii şi parfumuri.

Colaborarea fructuoasă dintre Benetton Group şi renumitul fotograf Olivier Toscani face ca marca să aibă la ora actuală o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de euro realizată din vanzarea a 160 de milioane de articole de îmbrăcăminte în cele 5500 de magazine ale sale.

De asemenea, Benetton Group a luat sub “tutelă” si alte câteva branduri care prezintă pe piată atât haine elegante şi seducătoare (Sisley) cât şi haine foarte sport (Killer Loop şi Pplaylife).

United Colors of Benetton.

www.benetton.com

Undercolors of Benetton

www.benetton.com/undercolors

Sisley

www.sisley.com

Playlife

www.playlife.com

Killer Loop

www.killerloop.com

Mulţi critici sunt de părere că odată cu începerea colaborării dintre Benetton şi Olivier Toscani în 1984 explodează o nouă tendinţă în istoria advertising-ului modern. Timp de un an Toscani schimbă sloganul de la "All the Colors of the Borld" la cel pe care-l ştim cu toţii şi dezvoltă o strategie de marketing bazată pe implicarea în probleme "de inaltă relevanţă socială".

Campaniile lui Toscani pentru Benetton (o explozie a creaţiei- 40 years of snapshots) pot fi grupate in câteva categorii: Aids & Safe Sex, Cultures & Lives, Humanities, Peace & War, Race (împotriva rasismului), Reality.

În continuare vor fi prezentate fotografii care au şocat sau… "Nu fotografiile şocheaza, şocheaza realitatea surprinsă de ele. Oamenii se indigneaza la vederea fotografiilor unor copii murind de foame şi uită de ele odată ce aceste imagini dispar din câmpul lor vizual. Fotografiile sunt doar nişte instantanee din această realitate şi lucrul meu constă în surprinderea acestor instantanee" (Olivier Toscani)