Relațiile Publice

Scopul principal al relatiilor publice este sa influenteze comportamentele indivizilor si ale grupurilor sociale in relatiile reciproce, prin dialog, cu toate acele categorii de public, ale caror perceptii, atitudini si opinii sunt de o importanta cheie pentru succes. In ultimele doua decenii, utilizarea PR-ului s-a raspandit in sectoarele public, privat si non-profit. A adus noi cuvinte si expresii in vocabularul nostru, a devenit recunoscut ca un important aspect modern al managementului. Probabil jumatate de milion de fise de post includ, intr-o oarecare masura, cerinte legate de PR, si asta numai in Marea Britanie.

Din ce in ce mai multi oameni se intreaba daca nu cumva au nevoie de PR, poate pentru: a-si construi afacerea, a sustine vanzarea de produse si servicii, a-si dezvolta cariera, a se face cunoscuti si acceptati in sfera lor de activitate, a-si proteja reputatia, a starni interes pentru cauzele pe care le sustin, a castiga intelegere si sprijin in vederea consolidarii unui rezultat, a argumenta mai eficient in favoarea unei cauze, a apara terenul castigat, a evita aparitia unor situatii de nedorit sau pentru a se asigura ca sunt informati si consultati in mod corespunzator.

Dimensiunea si complexitatea comunicarii in PR variaza mult, de la satisfacerea nevoilor individuale, pana la satisfacerea cerintelor guvernelor si corporatiilor globale. Inainte de angajarea in orice gen de activitati de PR, asteptarile privitoare la rezultat trebuie sa fie bine exprimate in obiective masurabile si realistea. Odata inceputa, comunicarea trebuie sa fie pe deplin planificata si administrata, pe baza unei bune cunoasteri si intelegeri a mediului de operare si a probabilei dezvoltari viitoare a acestuia.

PR-ul ofera informatii utile planificarii de marketing. Poate oferi mai bune rezultate ale investitiilor decat o fac alte comunicari de marketing, ca reclama, marketingul direct sau promotiile de vanzari, datorita abilitatii de a explica lucruri complexe, credibilitatii persuasive si tehnicilor cu cost scazut. Creeaza constientizare, educa pietele si are o larga arie de intindere, ajungand la acestea prin canale multiple. Pr-ul elimina perceptiile negative si poate contribui semnificativ la pozitionarea, dezvoltarea si mentinerea marcilor.

Asociatia Franceza pentru Relatii Publice defineste astfel acest domeniu:

” Un ansamblu de activitati desfasurate in vederea stabilirii unor bune relatii intre grup (intreprindere) si diversele segmente ale opiniei publice ”

Scopul urmarit este crearea unui climat de simpatie si de incredere in randul publicului din interiorul si din afara intreprinderii, un climat propice afacerilor.

Publicul si relatiile publice

- Publicul intern – este constituit din:

- salariatii intreprinderii, a caror colaborare activa este indispensabila pentru producerea si comercializarea unui produs de calitate;

- reprezentantii personalului si sindicatele, care au o influenta asupra climatului social;

- actionarii, a caror sustinere financiara este esentiala pentru buna functionare a intreprinderii.

- Publicul extern – se situeaza pe cinci niveluri:

- comercial: clienti, prospecti, furnizori, distribuitori, intermediari, concurenti;

- profesional: bancile, sindicatele profesionale, prescriptorii profesionali, investitorii;

- autoritatile publice: politicienii, functionarii din administratie, organismele publice, diversele autoritati;

- marele public: liderii de opinie, mijloacele de informare in masa, institutiile de invatamant, grupurile de presiune (asociatiile consumatorilor, cele de protectie a mediului, etc.);

- mediul international: mediile de afaceri, guvernele straine, presa internationala, bancile internationale, etc.

Strategia de comunicare

Orice actiune de comunicare in mass-media sau in afara lor se desfasoara in sapte etape principale:

1. Definirea tintei

Responsabilii cu activitatea de comunicare trebuie sa precizeze, inainte de toate persoanele carora li se adreseaza campania respectiva. De fapt, de alegerea tintei depind in mod direct mesajul, mediile utilizate, tehnicile folosite si bugetul alocat.

2. Definirea obiectivelor comunicarii

Obiectivul final este de fiecare data cumpararea sau aderarea la o idee pe termen mai lung sau mai scurt. Dar exista si obiective intermediare, de trei tipuri:

- obiectivul cognitiv – primul obiectiv al comunicarii comerciale este popularizarea. Daca este vorba despre un produs, comunicarea comerciala trebuie sa informeze publicul despre existenta, caracteristicile, modul sau de utilizare, despre locul si conditiile de vanzare (pret,termene de livrare si de plata, etc.). Daca este vorba despre o intreprindere, mesajul se refera la numele firmei, la situarea geografica, la actiunile sale de comunicare, promotiile, orarul sau, etc.

- obiectivul afectiv – al doilea obiectiv urmareste sa determine publicul sa indrageasca produsul sau serviciul respectiv. Mesajul trebuie sa genereze un sentiment de preferinta, o atitudine favorabila celui care plateste comunicarea respectiva; Prin urmare, aceasta trebuie sa fie seducatoare, convingatoare si sa puna in valoare subiectul.

- obiectivul proactiv – ultimul obiectiv vizeaza indemanarea la actiune. In definitiv comunicarea tinde sa provoace in randurile tintei un comportament profitabil: cumparare, recumparare, solicitare de informatii, remitere de cupoane – raspuns, vizitarea unui punct de vanzare, etc.

3. Bugetul comunicarii

Este format din totalul sumelor care trebuie alocate campaniei si care trebuie repartizate intre actiunile in mass-media si cele in afara lor. Problema este complexa, iar pentru solutionarea ei se folosesc in mod curent patru metode:

- in functie de bugetul disponibil, dupa achitarea tuturor celorlalte cheltuieli;

- in functie de un procentaj din cifra de afaceri;

- in functie de actiunile concurentei;

- in functie de obiectivele comunicarii.