Resursele energetice ale României

CAPITOLUL 1: RESURSELE ENERGETICE ALE ROMȂNIEI

Industria energetică a devenit o ramură importantă în cadrul economiei mondiale, odată cu descoperirea mașinii cu aburi și valorificarea resurselor carbonifere în secolul al XVIII-lea în țările europene și în secolul al XIX-lea în America de Nord.

Cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, marcată prin descoperirea posibilităților de obținere a energiei electrice pe baza combustibililor solizi și a hidroenergiei, precum și prin trecerea la exploatarea industrială a resurselor de petrol, a constituit un moment deosebit în dezvoltarea energeticii.

Ulterior, realizarea motoarelor cu combustie internă a stimulat o creștere rapidă a prospecțiunilor și a exploatărilor de petrol, acesta devenind un combustibil tot mai solicitat pe piața mondială.

Alături de petrol, în secolul nostru s-a trecut și la valorificarea resurselor de gaze naturale, iar în etapa contemporană se realizează un vast program de utilizare a energiei nucleare, precum și a altor surse de energie primară. S-a ajuns astfel la conturarea unei ramuri industriale - energetica - cu un rol deosebit în dezvoltarea de ansamblu a industriei și a întregii economii mondiale. În ultimele decenii se constată o evoluție extrem de rapidă a producției de surse de energie primară și de energie electrică (de exemplu, producția mondială de petrol a crescut de șapte ori, cea de energie electrică de zece ori, de cărbune aproape de două ori).

România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie primară: ţiţei, gaze naturale, carbune, minereu de uraniu, precum si de un potential valorificabil de resurse regenerabile important.

1.1. Cărbunele

În ansamblul resurselor de combustibili minerali, cărbunele reprezintă una dintre sursele cele mai importante sub aspectul rezervelor, producției și a variantelor lui utilizări. Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice.

În România cărbunii se clasifică conform STAS (vezi ANEXA 1 – Tabel 1. Clasificarea cărbunilor în România) în: turbă, cărbune brun, cărbune brun huilos, huilă şi antracit.

Cărbunele se folosește drept combustibil, atât casnic, cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale şi ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. O importanță mare o prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale.

România are resurse apreciabile de lignit, exploatabile în bazinul din nordul Olteniei, care concentrează 90% din rezervele de lignit ale țării, în zona dintre Crișul Repede și Someș, Rovinari, Schitu Golești, Baraolt ș.a., de huilă situate în bazinele Petroșani și Banat, și de cărbune brun în bazinele Comănești-Asău și Almaș.

1.2. Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile.

Țițeiul era cunoscut în zona țării noastre încă din secolul I î.Hr., de când datează obiectele descoperite în cadrul cetății dacice de la Poiana: podoabe din smoală întărită și acoperită cu un strat subțire de argint. De altfel, prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în 1856, la periferia orașului Ploiești, în drum spre localitatea Râfov, pe strada Buna Vestire, nr. 174, de către frații Mehedințeanu.

Instalațiile rafinăriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încălzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate în Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru fabricarea uleiurilor din șisturi bituminoase, iar în 1856 începe construcția „fabricii de gaz” din Ploiești.

Distileria de petrol și-a început activitatea când Teodor Mehedințeanu întâmpina greutăți în aplicarea contractului semnat încă din 1856 pentru iluminarea capitalei cu „idrocarbură și lampe”

Rezervele de petrol însemnate în România sunt situate în Câmpia Română, în zona subcarpatică dintre Buzău și Dâmbovița, în Piemontul și Subcarpații Getici, în zona flișului din Moldova și în Câmpia de Vest.